De asta s-a convins și cetățeanul Marcel, de profesie cioban, din comuna Viișoara, județul Vaslui. Potrivit propriilor vorbe, citate de oficialii din MApN, în timp ce mulgea oițele, i s-a părut că aude un țiuit pe care nu-l mai auzise până atunci. A ascultat cu atenție și și-a dat seama că la mijloc era ceva necurat. „La viața mea am auzit multe țiuituri, dar ca ăsta nu. Parcă era de pe altă lume. Era așa… cum să vă spun eu la dumneavoastră ca să mă fac înțeles.. Neuman. Așa, ascuțit și sâcâitor, că până și câinii mârâiau nervoși. Am stat cât am stat, dar țiuitul nu și nu. Câinii alergaseră și ei lătrând în direcția aia . N-am mai rezistat, am pus mâna pe boată și m-am dus și eu într-acolo. Că eu dacă am boata în mână nu mă tem de nimeni și nimic”
Și cu cât se apropia de locul cu pricina, cu atât dulăii erau mai agitați, lătrând ca la urs, numai că nici urmă de jivină. În iarbă, o drăcovenie de tablă, nemaivăzută până atunci, țiuia și i se aprindeau niște lumini. „Se aprindeau, se stingeau, se aprindeau și iar se stingeau. Și atunci mi-am zis că e o farfurie zburătoare că num’ alea am auzit că fac alea. Dar cum n-avea capac, așa cum văsusem în filme, și era prea mică chiar și pentru omuleții ăia verzi, m-am întrebat «Ce să fie, Marcele, ce să fie?» Mă gândeam să-i trag o pălitură cu boata să o fac să tacă, când am văzut că avea niște fire de sârmă legate între ele. Am scos briceagul, le-am tăiat, cu scopul de a le lua, că știți dumneavoastră cum e, la stână e bun orice lucru. Și atunci, minune: drăcovenia aia a amuțit automat. Apoi am sunat un nepot să-i povestesc ce-am văzut, el v-a sunat pe dumneavoastră. Sincer, nu credeam că pentru drăcovenia aia o să veniți atât de mulți milițieni și militari. Parcă ați fi la exerciții de război”
Când a fost întrebat dacă nu i-a fost frică să dezamorseze drăcovenia din tablă, care în realitate era o dronă cu încărcătură periculoasă, cetățeanul Marcel a răspuns zâmbind: „M-am luptat eu cu doi urși deodată până i-am pus pe fugă, jurându-se că n-or să mai dea pe la stână cât or trăi ei.” Și, totuși, de unde atâta curaj? „Eu sunt om norocos, domnule, mai ales atunci când apuc să calc într-un căcat. Așa cum mi s-a întâmplat azi dimineață!”
