Și uite așa, încet, încet a apărut nevoia de a le asigura un habitat corespunzător, un mod de viață adaptat la noile cerințe, care includeau o alimentație sănătoasă, plimbări în natură, expoziții și târguri de frumusețe. De aici și până la apariția și înmulțirea magazinelor cu hrană, a cabinetelor veterinare și a saloanelor canine de înfrumusețare n-a mai fost decât un pas. Cu alte cuvinte, o adevărată industrie de pe urma căreia toată lumea a avut de câștigat. Toate bune și frumoase până când unii au realizat că pe seama câinilor abandonați se poate pune de o afacere profitabilă. Și așa au apărut ONG-urile care, mai cu ajutorul ălora din afara țării, mai cu bani de la buget, s-au pus în slujba drepturilor acestor câini ai nimănui. Au lătrat în stânga și-n dreapta și au încasat banii mulți, însă câini au rămas tot ca înainte, în padocurile mizerabile în care se sfâșie între ei.
Și tot după revoluție, în România a apărut o categorie socială, mai puțin (re)cunoscută în regimul comunist: oamenii străzii. Spre deosebire de câinii fără stăpâni de care vorbeam, față de ei nu s-a manifestat aceeași preocupare din partea autorităților sau a ONG-urilor. Oameni fără căpătâi care au ajuns să doarmă pe sub poduri, în canale, în sălile de așteptare ale gărilor sau pe holurile spitalelor. Spre exemplu, în Caraș-Severin există un singur adăpost pentru oamenii străzii. Cel de la Caransebeș. Cum să aduci un om al străzi la Caransebeș, pentru o noapte, două, tocmai de la Moldova Nouă, Bocșa sau Oravița? Și, mai ales, cu ce să-i transporți? Cu mașinile primăriilor? Cu dubele Poliției? Cu elicopterul SMURD-ului?
În schimb, avem cel puțin șase ONG-uri care se ocupă de padocurile din județ. 1 la 5, acesta este raportul. Cu siguranță că și numărul câinilor vagabonzi e cu mult mai mare. Dar asta nu este o scuză că oamenii străzii sunt lăsați de izbeliște. Cine ar trebui să se ocupe de așa ceva? Consiliul județean. Dar cine să o facă? Romeo Dunca? Să fim serioși. El mereu va invoca lipsa banilor și va fi mereu preocupat de scandalurile cu Ionuț Popovici, Hurduzeu și Mocioalcă. Oamenii ăștia, mai la urmă, că și așa votul lor nu se va regăsi la alegerile din 2024.