Să luăm exemplu Isei de la Cluj, care a ajuns consiliera ministrului Daniel David. La minister, că doar nu la Babeș-Bolyai. Fasta asta nu a făcut nimic ilegal. Ce ar fi putut să facă la ai ei 20 de ani și un pic? Nici măcar nu a cerut să fie angajată. În schimb, David a văzut ce talent imens zace într-însa și a luat-o la Capitală unde avea nevoie de un suflet cald și blând, care să-i susțină moralul în serile de după ședințele de guvern, în disputele cu pesediștii pe tema reformei în Educație. Isa s-a simțit flatată, cine nu s-ar simți când rectorul celei mai tari universități din țară i-ar propune una ca asta, s-a sfătuit cu mămica, tăticu’, cu prietenele și colegii de la Științele Comunicării, iar până la urmă a accepta, convinsă că exemplul ei va fi urmat și de alte tinere care vor să facă ceva util în această țară.
Bine, ministrul putea să apeleze la Erji fosta secretară-dactilograf, devenită între timp asistent manager, care știa să facă cafea, să aibă grijă de florile din cabinetul rectorului, să și tacă când era de tăcut, dar și să coase când era de cusut un nasture de la cămașă, de la pantaloni, având mereu forfecuța în sertar. I-ar fi bătut și niște apropouri, însă până femeia să vorbească și să se sfătuiască cu soțul, Daniel al nostru a dat cu ochii de Isa. Isa fotomodel. 90-60-90. Sau ceva apropiat de ce se cere în lumea modelingului pe care Isa a frecventat-o câteva luni. Poate nu vă vine să credeți, a fost atracție la prima vedere. Ea, înaltă, zveltă, zâmbet fermecător, dumnealui posac, adus de spate, apăsat de problemele care au făcut din afurisitul ăsta de deficit financiar un continu prilej de cerată cu Pișta de la UDMR, cu badea Vasile de la PSD și mister Cătă de la USR. Pentru început el a cooptat-o în echipa lui, iar mai apoi i-a propus să-l însoțească într-o vizită în America, desigur, nu pe cheltuiala ei, și să urce cu el pe scenă la una din dezbaterile din campania electorală.
Acela a fost momentul crucial. Dănuț, care la momentul respectiv era doar rector la UMB, a prezentat-o sălii și țării întregi, drept reprezentanta studențimii din Cluj. Lucru adevărat doar pe jumătate, în sensul că dânsa nu trecuse de votul colegilor săi, ci doar de aprecierile ministrului. Cum o dai, tot rău pici. Dacă la 21 de ani îți cere experiență la angajare, nu e bine, dar la fel de rău e și când tu, ca fată, fotomodel, specialistă în comunicare și științe politice, întâlnești în viață pe unul ca Daniel David, inimos, mămos și cum o mai fi el, care nu se uită la faptul că abia ți s-a uscat cerneala de pe diploma de absolvire a facultății.
Ce v-am zis, în loc să ne bucurăm că o tânără are o asemenea șansă, fără să o întrebe careva dacă are experiență în domeniu, noi îl blamăm pe angajator. Că de ce nu e ca și ceilalți. Că de ce vrea să pară mai nu știu cum decât alții? Pe bune, cine să vă mai înțeleagă, frate?
