E adevărat, nici tu nu te-ai lăsat mai prejos, că i-ai zis-o să se învețe minte: „Este rușinos că folosim o tragedie care nu poate fi compensată cu nimic. A folosi acest eveniment ca o palmă politică e o mare mârlănie. Exact ca și cum dumneavoastră, dacă ați fi șofer de autobus și în el a urcat un cetățean care s-a dat jos, și după ce s-a dat jos, peste jumătate de oră a căzut într-un canal, din culpa celui care l-a dus de mână sau a acelei persoane care nu a fost atentă. Vă folosiți de lucrul ăsta! E rușinos! N-o să vă dau satisfacție, nu o să îmi dau demisia, că nu consider că am pentru ce!”. Bravo, bă, bine punctat.
Dar vezi tu, Romeo, cine nu te cunoaște te cumpără. „Uite, bă, ce fac nenorociții. Folosesc moartea unui om ca pe o armă politică. Incredibil, până unde s-a ajuns!” Eu nu cred că e întâmplător. Și nici incredibil cum ar crede unii căci, dragă puiucule, amintește-ți ce declarație ieșea din gurița ta în urmă cu un an și jumătate.
Spre aducere aminte, te rog să citești ce ai postat pe Facebook-ul tău din septembrie 2022, când la Văliug, a murit un muncitor într-un accident de muncă. Un stupid și regretabil accident pe seama căruia ai făcut atâta tam-tam.
„Un accident s-a mușamalizat… Zilele astea este posibil să se mai mușamalizeze unul. Un accident mortal în șantierul a unui protejat al d-nului senator Mocioalcă. Nici Dani Stanciu și nici Nafiru n-au scos niciun cuvânt. Deși e greu de crezut că nu au aflat. În final, poate că mortul e doar un vizitator, eventual o rudă cu proprietarul, iar accidentul e, poate, doar o moarte regretabilă, nicidecum un accident de muncă.”.
Ce spui? Seamănă al dracului de bine cu ce afirmi astăzi în spațiul public: aceeași palmă politică, aceeași mare mârlănie de care ne vorbești astăzi. Sau atunci a fost vorba de altceva?
Îți amintești? Și dacă da, te întreb: ce legătură avea senatorul Mocioalcă, Dani Stanciu și persoana mea cu tragicul accident? Îți spun eu, niciuna. A fost o întâmplare tragică și nimic mai mult, despre care și eu, și Dani Stanciu am scris la momentul respectiv, dar în răutatea de care dai dovadă de trei ani, ai simțit nevoia și plăcerea sadică să ne folosești numele, în speranța că se va mai găsi vreunul să te citească și să exclame: „Uite, bă, la Romeo cât este el de vigilent, cum descoperă el toate încrengăturile subterane dintre Mocioalcă, Dani Stanciu, Nafiru și accidentul mortal de la hotelul lui Bejeriță.” În prostia ta, ai crezut că ne expui oprobiului public. Că cititorii o să ne arate cu degetul pe stradă și o să scape câte un: ’rați ai dreacului de… Nu?
După logica ta de doi bani, tot așa ar trebui să mă întreb și eu dacă cineva a avut într-adevăr interesul să mușamalizeze împrejurările morții schiorului olandez. Că dacă nu, de ce nu s-a apelat Serviciul de Urgență 112 în momentul producerii tragediei, ci o oră și jumătate mai târziu când mortul era deja adus în curtea spitalului din Caransebeș. Să-i spui lui mutu că la tehnologia actuală nu se putea mai devreme face treaba asta.
Dar eu nu mă întreb și știi de ce? Pentru că eu nu am mintea ta să mă antepronunț ori să-mi dau cu presupusul. Las pe alții îndreptățiți să o facă, puiucule!