Cu toate acestea, oamenii legii nu și-au pierdut speranța. Urmașii milițienilor l-au asigurat pe Cătă Predoiu că cremenalul se va preda singur, împins de la spate de iarna ce stă să vie. „Să așteptăm să pice frunza, să cadă bruma și să se așeze neaua peste dealuri, munți și văi.”, a grăit în cor armata de plotonieri adjutanți, mascați, comisari și chestori, împuterniciți să rezolve cazul. Garcea găsit și o explicație pentru întârzierea anchetei, așa cum e consemnată într-un raport de serviciu: Suspectul Gânj Emil, născut la data de…, în localitatea…, fiul lui… și a ei… e mereu cu un pas înaintea elicopterelor, a câinilor dresați special, a dronelor, a învățat limba păsărelelor și sălbăticiunilor care îl pun mereu în gardă când ai noștri ca brazii sunt pe urma lui.
În orice țară normală la cap (la capul instituțiilor care o conduc), șefii Poliției și-ar fi dat de mult demisiile din funcțiile deținute, în semn de recunoaștere și asumare a neputinței de a-l apăra pe cetățean de hoți, tâlhari și criminali. La fel ar fi făcut și ministrul de Interne, garantul liniștei și siguranței țării pe timp de zi și de noapte. La noi se așteaptă să pice ultima frunză din copaci, să vină prima zăpadă și să fie sunați dimineața, când toți aceștia își beau cafeaua: „Alo, sunt Emil Gânj, criminalul. Cum facem, veniți voi să mă arestați sau mă predau eu de bunăvoie?”
