Poate că ți-au trucat timbrul vocii ca să semene cu al lu’ tălică, cu scopul de a te băga în belea. Zic. Că oameni răi din ziua de astăzi știu cum să facă și să dreagă, să te facă de menune. Ce dacă e vorba de biserică, peste tot lumea este la fel, rea și haină, ascultă la mine. Nimeni nu-ți vrea binele. Cum, e vocea matale? Ești sigur? Poate te înșeli din cauza emoțiilor care te-au copleșit. Ai recunoscut deja în fața superiorilor, că mâinile matale i-au făcut inventarul feselor femeii, burticii și sânilor? Și că ai întrebat-o dacă s-a simțit deranjată când ai atins-o? Și ea ce-o zis? Te-a întrebat dacă ai atins-o ca un prieten sau ca preot? Și matale i-ai spus că ai făcut-o ca și prieten, dar nu cu intenție, ci cu gândul. Că de fapt, de vină i-o fost tricoul ce i s-a ridicat în timp ce ai îmbrățișat-o, și așa a ajuns mânuța în care ții sfânta cruce s-o mângâie pe spate, pe țâțișoară. Dar nu-ți amintești dacă ai țucălit-o pe ureche că te concentraseși pe sânișorul ei drept. Ce mai contează, părinte Visarion. Ai împărtășit-o într-un mod cât se poate de original. I-ai băgat bietei femei mâna în chiloței la căldurică și ai aștept să ofteze prelung, ca o ușurare trupească.
Înțeleg, frate Bălcescu, vorba unui amic, că nu te-ai gândit nicio clipă să-i faci vreun rău. A fost un moment de rătăcire, de pierdere a busolei. Și știu de unde ți se trage, mai ales că ai o vârstă la care nu mai ești tânăr cum erai odată, dar cu dorințe intacte. Doamne iartă și păzește pe toată popimea ta de la ispita la care îi împinge Satana. Că numai Împielițatul ar fi putut să facă una ca asta.
Dar știi ceva? Orice rău e spre bine. Chiar dacă se anunță o iarnă grea și o griză energetică cum nu a fost de mult, să privim partea plină a paharului. Aia cu nectar din flori de câmp. Drept pentru care, părinte Visarion îți urez un bun venit în lumea noastră, a păcătoșilor, în care orice petrecere ca între bărbați se încheie, nu doar spre amuzament, cu tradiționalul refren: „cu mâna la pupăză și cu cucu gol.”.