Și cât s-a mai bucurat ăl bătrân când l-a auzit pe fi-su luându-i apărarea în fața judecătorilor care până atunci slujiseră cu credință și devotament poporul, România și dictatorul. Și de la bucurie la răsucirea lu’ Ceașcă în mormânt n-a fost decât un pas. Nopțile trecute, cred că de Ziua morților, căreia i se spune mai nou Haloween, ca să fim și noi în pas cu lumea civilizată, secretarului general i-a ajuns la ureche o bârfă și ca să se convingă personal că așa era, a bântuit preț câteva ore Casa Poporului, atât de dragă lui. Casa Poporului pe care, din motive de Târgoviște, cazarmă și dum, dum, dum scoase de gurile de foc ale kalașnikovurilor, nu a mai apucat să o inaugureze cu fastul de odinioară: cu șoimi ai patriei, pioneri, uteciști, activiști și oameni ai muncii din uzine și de pe ogoarele patriei.
Și cum bântuia el așa în sus și-n jos, numa’ ce vede un grup de patru foste tovarășe, aflate în câmpul muncii, dotate cu tot atâtea găleți din plastic, mături și mopuri, plus cizme de cauciuc și pelerine adecvate momentului, sub stricta observație a unui tovarăș, responsabil cu indicațiile. Parcă erau din alt film, producție Alexandru Sahia. Și ce credeți că făceau fostele tovarășe? Strângeau apa care se prelingea pe pereții celei mai mărețe clădiri din Europa. Și nu de la vreo conductă spartă la ultimul etaj ori de la vreo budă înfundată de … mă rog, al aleșilor neamului, ci de la ploaia de afară, infiltrată prin acoperiș. Că ori de câte ori plouă în București, cele patru foste tovarășe se echipează corespunzător și se apucă de treabă. Și luptă împotriva ploii, cu armele din dotare, clasice și de demult, sub privirile indiferente ale deputaților și senatorilor și amuzante ale delegaților străine. Costul reparațiilor, undeva la 3 milioane de euro. Parlamentarii promit că vor încerca să facă rost de bani, dar nu acu’. Mai târziu, după ce își vor vota majorările de salarii.
Furios și trist, toa’șul, s-a întors la bază, înainte de primul cântat al cocoșilor, oră la care îi expira biletul de voie. Până la ziuă, s-a tot răsucit întruna în mormântul în care își doarme somnul de veci, cu gândul la vorbele lu’ Nicușor.
