Anul acesta s-a făcut atâta grâu, peste 13 milioane de tone, încât n-am avut unde să-l depozităm. Am umplut magaziile, pătulele, sacii din producția lui 2025, am mai dat și la unii la care avem obligații, dar tot a mai rămas. Și încă mult. La noi chestia asta se repetă, în fiecare an, producția de grâu este peste capacitatea de stocare și atunci, îl vindem în afară că doar nu o să-l lăsăm să se îngrașe graurii, ciorile, pitpalacii și alte păsări de curte cu ele. Îl vindem ălor care nu au, să se bucure și gura lor de cel mai bun grâu de panificație din UE, după cum se lăuda mai zilele trecute ministrul Agriculturii: „Dumneavoastră de ce credeți că croissanturile franțuzești, mespais-urile vieneze și strudeul nemțesc sunt atât de bune? Păi dacă n-ar fi făcute din făina grâului nostru s-ar mai linge ei pe degete?”, dixit un specialist în materie.
Crește inima în mine când aud vorbe atât de frumoase rostite la adresa grâușorului nostru de Bărăgan care, iată, indirect, pune și el umărul la eforturile scăderii deficitului bugetar al țării. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Realitatea este alta. Cumplită, chiar. Vindem grâu la un preț de căcat, căcat, și importăm făină, aluat și pâine congelată la preț de rahat. Rahat turcesc, frumos ambalat, cu ștampilă de garanție din țări care nu au grâu nici măcar pentru colivă. Anul trecut am importat făină în valoare de un miliard de euro. Un miliard!. De ce s-a ajuns aici? Pentru că, pe lângă lipsa capacităților de depozitare, nu avem nici tehnologia necesară măcinării grâului. Avem mori prea puține la o producție atât de mare. Cineva spunea că cu cât există mai mulți deținători de terenuri însămânțate cu grâu, cu atât există mai puțină tehnologie. Și în loc să ne tehnologizăm ce avem, să căutăm soluții pentru creșterea capacității de depozitare, să ne chivernisim altfel, importăm făină, aluat și pâine congelată. Pentru că e mai la îndemână și pentru că așa i-am învățat pe ăia de afară. Nu de azi, nu de ieri, ci de vreun veac și ceva.
Așa că, atunci când mâncați o felie de pâine sau de cozonac și o prăjitură dintr-o cofetărie oarecare, să nu vă gândiți neaparat la grâușorul nostru de Bărăgan, depozitat și măcinat în morile mioritice, că s-ar putea să vă înșelați.
