Fără mișto, dar Gogu al meu cam are dreptate. Cum să mori, domnule, strivit de tanc în poligon? Sau să te duci să-i salvezi pe alții și să sfârșești și tu că ca și ăia? Se mai întâmplă și în alte părți, e adevărat, dar parcă la noi e prea de tot. Eu nu zic că n-am avea militari instruiți, departe de mine gândul, dar când vezi cum cad și mor din picioare înainte de a trage măcar un foc de avertisment, să-ți dea de știre că vine dușmanul, stau să mă întreb ce se va întâmpla cu noi în caz de război? Cu noi, civilii, care ne-am pus toată speranța în talentul și priceperea lor.
Râdem, glumim, însă, dacă ăstora, cu carte de muncă MApN și abonament la popotă, instruiți de NATO și căliți în luptele cu talibanii li se întâmplă una ca asta, la ce să mă aștept de la armata de rezerviști ce va servi patria sub arme? Că unii dintre ei n-au ținut în mâinile lor nici măcar o pușcă de jucărie. Din aia, din plastic sau din lemn. Iar alții, care au apucat să facă armata, dar le e gândul la pensionare, nu mai sunt în stare să nimerească nici măcar ținta „vacă” din poligonul de la Halânga, Capu Midia sau Cincu. E adevărat, că numa’ chior sau prost de bubuie să fii să n-o nimerești de la zece pași de tine, dar la vârsta lor… Cu ăștia te duci, în cel mai bun caz, la o partidă de vânătoare, pe post de gonaci, să stârnească iepurii și mistreții în bătaia puștii, nicidecum pe teatrele de luptă.
Bă, da’ deștept e Gogu ăsta al meu. Îi pocnește capul de atâta deșteptăciune, nu alta. Cum le știe el pe toate, ca un om bătrân. Stai, bă, liniștit, că nu e dracu așa negru. Că la o adică, vin americanii și franțujii și fac instrucție cu ăia care ne-or ataca. Noi doar să le punem terenul la dispoziție, că de restul au ei grijă. Că de asta sunt superputeri. Nu e așa cum crezi tu. Nu ne lasă ei la greu, o să vezi.
Hai, termină-ți cafeaua și du-te să plătești, că e rândul tău să faci cinste.