Moșteanu, de pildă. Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării, care n-a ținut în mână în viața lui nici măcar un ZB, pușca celebră din al doilea război mondial. Ce să mai vorbim de o gamelă, o marmidă, o grenadă de mână, un AG, o lopățică. Și omul a explicat, sincer, de ce nu a făcut armata în vremea în care aceasta era (încă) obligatorie.
„În 1992 am intrat la facultate, apoi m-am apucat să muncesc. (ce? nu se știe!) Am zis că termin eu facultatea la un moment dat, Automatica. N-am mai terminat-o. (păi dacă muncea mai avea timp și de facultate? Să fim serioși, maitre!) După care, m-am apucat de o particulară, (ceva în genul: una cu sediul într-un garaj din Sectorul V.) am tot muncit (dragul de el.) Eu când am intrat de-a lungul vieții și am tot lălăit-o cu școala, cum se zice pe românește… (ptiu, să nu te deochi, deșteptu’ lu’ uica ce ești tu) După aia m-am angajat. De fiecare dată am fost head hunted (sculă pe basculă după care alergau patronii cu limba scoasă) au tras unii, alții de mine să vin să lucrez cu ei, ceea ce a fost convenabil.”
Și uite așa, prins cu școlile pe care le începea, după care le abandona, cu muncile la patron, apoi cu sarcinile trasate pe linie politică, anii au trecut și Moșteanu a scăpat și de ZB-uri, și de aviația la joasă înălțime, de salturi, târâșiuri, mâncare la cazan, pas de defilare,măsuratul dormitorului cu bățul de chibrit, de tras la ținta „vacă”, de plantoane, gamele și toate cele ce țineau de armata obligatorie. Gurile rele spun că nici cu „Particulara” n-a dat-o prea bine, în sensul că, târîș, grăpiș, ar fi făcut-o, dar nimeni nu-și mai amintește dacă lucrarea de licență a susținut-o într-o universitatea adevărată ori tot în garajul din sectorul în care Vanghelie „Almanahe” avea să ajungă primar.
De ce ce spun toate astea? Ca să înțelegeți că există mereu o explicație pentru orice lucru, inclusiv pentru faptul că nu-ți trebuie multă școală, pricepere, vocație, sau îndemânare ca să ajungi cineva în viață. De exemplu, ministru’ Apărării.
