Agitată, cu gura până la urechi, explicând și gesticulând. După cum tăia aerul cu mâinile ridicate deasupra capului, ai fi zis că era ca elicopterul lui Dunca, pregătit să decoleze. Unii s-au grăbit să spună că Diana Buzoianu se ferea de muștele ce o năvăliseră, în timp ce alții, mai de pe la țară, făceau bâză de ea, spunând că era pregătită să chiuie, să joace și să ia sârba înainte pe șlagărul: „Faceți loc, faceți loc, USR-i pe primul loc.”
În timp ce sindicaliștii și specialiștii în domeniu încearcă să-i explice că reforma Romsilva nu poate fi făcută pe genunchi de un ministru habarnist, care nu e în stare să deosebească un brad de un stejar, o tufă de un smoc de iarbă și care ridică din umeri și se uită ca la poarta nouă când e întrebat care este suprafața fondului forestier al României, Nelu Popa-Tăițelu, primarul Reșiței, o susține pe Diana Buzoianu, ca un gentelman ce este, postând pe pagina de Facebook un fel de osana, de glorificare, de… Nici nu știu cum să-i spun:
„În timp ce jumătate din țară se uită la Insula Iubirii, exista totusi speranță! O tânără de 31 de ani reformează Romsilva din temelii!
Stimată doamnă ministru, Diana Buzoianu vă felicit și mă înclin în fața curajului și determinării dumneavoastră!
Jos palaria!”
Sincer domnu’ Nelu, nu credeam că ai un asemenea talent literar. De-a dreptu’ poetic. Stau mă întreb dacă nu cumva în spatele acestor vorbe mieroase nu stau cumva oarece dorințe legate de schimburi de terenuri, cum s-a mai întâmplat pe vremuri la Văliug cu ocolul silvic și Romsilva? Dar, chiar și așa, m-ai impresionat profund și iremediabil. Cred că și pe colegii liberali care îți descoperă talente nebănuite. Ceva mai patetic, mai languros (în sensul bun, cum altfel?) nici că se putea. Ce text, ce vorbe mișcătoare cu și despre speranță, reformă din temelii, curaj, determinare, plecăciuni… Înduioșător și înălțător în același timp. Mai ales chestia asta cu „Jos pălăria!”
Cu tot respectul, noi, ăștia proști, încuiați la minte, cârnați (știi matale de care) jumătate din țară, cum ar veni, care ne uităm la „Insula Iubirii”, te rugăm frumos, domnu’ Nelu să te uiți și tălică la înregistrarea aia în care, întrebată fiind, dacă cunoaște trei specii protejate în România, Diana noastră a spus sincer că nu știe. Trei, nu mai multe. Plante, copaci sau animale. S-a scuzat că i se terminase bateria la telefonul mobil, din care cauză nu putea să dea căutare pe Google. Și vreau să precizez că întrebare nu i-a fost adresată dușmănos de un ciuri-buri din presa locală, ci de un ziarist de la o televiziune care chiar îi vrea binele doamnei ministru.
Cunoștințele ‘mneaei de cultură generală în materie de urși, jderi, viezuri, ochiul boului, ciuboțica cucului, dragavei și leurdă nu au depășit clasa a II-a. Și ca să nu pice de fazan, madame ministru a completat răspunsul cu ceea ce auzise undeva, prin Delta Dunării: „Este o întrebare tehnică, din punctul meu de vedere, este mai bine să ne uităm direct pe documente când vorbim. Specii protejate, de faună, de floră? Nu, nu… Deși zilele acestea pot să recunosc că, uitându-mă foarte atent pe planul de management al Deltei Dunării, am aflat că avem și molii protejate”.
Deci, ne e clar cine vrea să reformeze Romsilva? Așa că, domnule primar, când o întâlnești pe doamna Diana întreab-o, te rog, din partea noastră, a celor care se uită la „Insula Iubirii”, dacă știe cum arată o molie. Și dacă da, să ne spună și nouă care parte a corpului e comestibilă…
