Și de parcă toate astea n-ar fi fost de ajuns, i-am poftit la ultima distracție la care participă bogații Europei, vânători de trofee cinegetice. „Veniți, bă, și împușcați ce vrei voi, urși, cerbi, mistreți, orice, că noi și așa avem destul, ca să dăm la toată Europa“, a fost îndemnul autorităților. Și ăia, magnați, prinți și filfizoni de toate națiile nu au așteptat să li se spună și a doua oară. Au pus mâna pe puști, carabine și mitraliere și au venit să ia parte la măcelul supervizat de politicieni de doi bani, de conducători cocoșați în fața unui neica prinț Emanuel von und zu Liechtenstein. Pe ăsta l-au dus într-o zonă naturală protejată, ministerul Mediului i-a făcut o derogare specială că, deh, nu degeaba e de sânge albastru, și l-au îndemnat: „Împușcă ce vrei tu, mein Herr, fără grijă. Dacă vrei îți aducem hăitași, să nu te obosești prea tare în ale păduri, iar la urmă, pe lângă diplomă, dăm și un gulaș și o pită cu untură, ceapă și boia, ca la noi, la Covasna“.
Așa a ajuns bietul Arthur în bătaia puștii lui Emanuel von und zu Liechtenstein. La cât de slugarnici s-au dovedit, ăștia cu aprobările de tot felul ar fi fost în stare să intre după el în bârlog și să-l convingă să lase dracu hibernarea că afară îl aștepta la întâlnire prințul ăsta austriac. Practic, vorbim de un braconaj mascat, sub oblăduirea autorităților statului, care autorități s-au pus capră când au văzut cine le trece pragul. M-aș fi așteptat la o reacție imediată din partea premierului de carton. Dar de unde atâtea așteptări? Să fim serioși! Prima reacție a lui Cîțu a fost să conteste datele din presă în privința lui Arthur, despre care s-a spus că ar fi fost cel mai mare urs brun din Europa. Adică să închidă gura presei și a activiștilor de mediu. Bă, Cîțule, tu ești normal la cap? În loc să te fi arătat îngrijorat de cele întâmplate, să deplângi soarta animalelor din pădurile patriei, tu vii și ne spui că nu e dracu’ atât de negru pe cât îl fac unii. Și ia aminte, că nu vorbim de Ciolacu și ai lui din PSD, ca să zici că Opoziția face și drege. Nu, vorbim de oameni cu scaun la cap, de jurnaliști și societatea civilă a bătrânului continent. Și apoi, ai fost acolo să-i măsori laba? Să-l cântărești ori și tu te transformi în avocatul prințului de Liechtenstein?
În final vă zic doar atât: nu vă e rușine obrazului ăla gros, ca la sălbăticiunile pe care le împușcați? Nici acu’ când Europa vuiește de isprava prințului nu aveți curajul să recunoașteți că sunteți incapabili? Nu? Asta ziceam și eu, de unde atâta rușine, bă Cîțule?
