Carevasăzică, școlerul nostru asta a înțeles din basmul lu’ Bădie Creangă, că dacă tac-su n-ar fi primit un email de la Verde Împărat, care avea nevoie de un succesor în locul său, Harap Alb (ce nume ciuda a avut și ăsta) n-ar fi plecat din bătătura a lui și a lu’ mă-sa, unde se juca cu frații săi leapșa și lapte-gros. Și dacă n-ar fi plecat, cu siguranță nu s-ar fi întâlnit cu Spânu (un personaj dubios, cu multe condamnări pentru trafic de persoane, cămătărie, fără serviciu și fără nicio meserie) și, prin urmare, n-ar fi coborât în fântână. În consecință, ar fi rămas pe mai departe un băietan cu caș la gură, care, în cel mai bun caz, s-ar fi jucat „de-a mama și de-a tata” cu slujnicele angajate cu carte de muncă la bucătăria împăratului.
După această întâmplare, Harap Alb se maturizează cât de cât, apoi se ține de cioace, dovadă că, a trombonit-o pe Sfânta Duminica, (de aici se vede că nu era chiar nătărău, după cum credeau unii) la a cărei pensiune a tras obosit și flămând, să-l scoată din nu știu ce belea în care intrase. Norocul său a fost că a dat și peste câțiva ortaci simpatici și buni la suflet, precum Fomilă, Setilă și Păsărilă, că altfel ar fi rămas slugă toată viața la Spân.
Și dacă tot vorbește despre Ion Creangă, candidatul la diploma de bacalaureat își amintește cum acesta era membru de onoare al Clubului Junimea, un club exclusivist la vremea aceea, ceva în genul Clubului de la Roma al cărui membru a fost chiar Călin Georgescu. Ce făcea Creangă și prietenii lui seara în Clubul Junimea? Păi, ce să facă? Beau, bârfeau se îmbătau mangă și a doua zi se dregeau cu zeamă de varză acră, ca să fie apți la scris, pentru ca seara s-o ia de la început cu pui fripți, vinișor de Cotnari și fetițe din mahalaua dulcelui târg moldav!
Cât despre Ana, din „Moara cu noroc”, școlerul și-a amintit că fost o femeie cumsecade, o vecină săritoare la necazurile altora, cu frică de Dumnezeu, o fire blândă, cu mult caracter și cu mult bun simț cum rar se întâlnește în literatura noastră. Dar cum se întâmplă de cele mai multe ori, ea a fost victima tuturor bărbaților din nuvela scrisă de Ioan Slavici. Că știți cum e în viață: când te văd unii că ești prea bun te iau de prost. Pe ea au luat-o de altceva. De mână și au dus-o în poienița cu floricele, pruni și meri. Ba chiar au abuzat-o, în condițiile în care în acea vremea nu apăruseră ONG-urile, nici asociațiile care înfierau violența în familie. Iar despre feminism nici nu putea fi vorba. Altfel spus, într-o lume în care Lică Sămădăul era bossul acelor locuri, Ana nu a avut noroc, chiar dacă a fost distribuită să joace în rolul principal din „Moara cu noroc”.
Acesta este profilul viitorului plătitor de taxe din România de mâine. Sau, cine știe? al politicianului care ne va îndemna să strângem cureaua, să mai punem o pătură iarna pe noi, să mai renunțăm la nu știu ce viciu pentru a reduce deficitul bugetar și a face din România o nouă grădină a Maicii Domnului.
