Da, așa e, ce caută ei acolo? Nu toți, ci doar unii, care s-au înscris din convingere în PNL și au acceptat să candideze pentru CJ, în ideea că vor face bine comunității pe care o reprezintă. Într-o pauză, la ședința de marți, l-am auzit pe unul spunând că n-a trăit niciodată o umilință mai mare decât cea la care îi condamnă Romeo Dunca. Să asculte în tăcere, ca la slujba de duminică, tot ce le spune El Presidente și să ridice mâna la comanda șefului de trib. E adevărat, sunt și liberali, unii chiar posesori de certificat de handicapat (nu râdeți, că așa este) care țin cu dinții de scaun și de indemnizația de ședință, echivalentul unei pensii modeste.
Pentru ăștia nu contează faptul că amorțesc stând trei-patru ore chirciți în scaunul ăla de pluș și nici că Dunca este luat peste picior de cei din Opoziție, așa cum s-a întâmplat la ședința cu pricina când, liderul PMP din CJ, Ionuț Popovici, i-a sugerat să citească „Legile fundamentale ale imbecilității umane”. Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Cum să-i ceară, bă, așa ceva președintelui tău și tu să nu zici nimic pentru simplu fapt că nu ai acceptul lui să vorbești neîntrebat? De aici se vede că nici nu le pasă de Dunca gură aurită. E de noaptea minții, nu alta. Pentru ei este valabilă lozinca patriotică de dinainte de ’89: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.” Și, atunci, pentru ce să se obosească?
Rău e că nimeni nu are curajul să-i ceară lui Romeo Dunca să nu-i mai umilească. Să nu se mai creadă vechil pe moșia liberală. Și nu mă refer strict la liberalii din Consiliul Județean, ci la cei de deasupra lui. Nimeni nu îndrăznește, în afară de Nelu Popa, să-i spună: „Mai, ho, Romeo, lasă și pe alții să vorbească!”. Toți văd, toți sunt nemulțumiți, dar preferă să-l vorbească pe la colțuri. Atât, nimic mai mult. Și, atunci, nu este firească întrebarea pe care și-o pun unii cu scaun la cap: „Doamne, ce caut eu aici?