Ce om de ispravă, frate, a fost moșul ăla „sclerozat”!. Vorba lu’ Gogu al meu. Din bucata lui de pâine a hrănit tot neamul: nevastă, băiat, fiică, noră, nepoți, cumnat de mână, care pe la APIA și AFIR, care prin Zootehnie și Agricultură. Pe unde a putut și el, că vremurile erau grele și acum cinci sau zece ani și dușmanii erau toți cu ochii pe tine care aveai o țâră funcție. Nu puteai să faci o șmecherie, o mișcare greșită, că era gata pita ta: DIICOT, DNA, Parchet, televiziuni, presă online, Facebook.
Dar nea Pătru nu numai cu neamurile a fost omenos. Amintiți-vă ce frumos vorbea despre oaia, comparând-o cu o statuie vie. „În străfundul analizei către fiecare vezi ce-i mai bun într-un animal. Uitați-vă pe o pășune să vedeți cât de frumos este acest animal pe pășunile verzi ale Țării Românești, cât de reprezentativă a fost, e și va rămâne brand de țară alături de frunza codrului” Câte eseuri a trebuit să scrie despre oița năzdrăvană, câte poezii nu a recitat pe unde s-a întâlnit cu specialiștii ogoarelor, pădurilor și pășunilor până i-a convins că oaia merită pusă pe o bancnotă specială, cu care să cumpărăm doar produse agricole.
Bă, degeaba râdeți, că omul ăsta a făcut numai bine. Amintiți-vă de războiul lui cu cormoranii care ajunseseră să-ți mănânce din farfurie. Cum întorceai capul, cum îți goleau blidul de mâncare. După studii și cercetării științifice, nea Pătru ajunse la concluzia că ale dracului de păsări înjumătățiseră fondul piscicol al Deltei Dunării. Că din cauza lor falimentase și fabrica de conserve de la Tulcea. S-a luptat cu colegii săi deputați și senatori, mai ceva ca Avram Iancu în Parlamentul de la Viena, până i-a convins să se voteze legea care permite vânătoarea de cormorani.
De asta zic, ce om de ispravă, dom’le și, totuși, să-l dai uitării, parcă nu se cade. Dar cine știe, Poate îl vedem și în guvernul ăsta. Dacă nu ministru, măcar consilier al lui Luca Niculescu pe probleme de stârci, bâtlani, guvizi, stavrizi, hamsii și alte viețuitoare marine.
