Ultima achiziție a președintelui Dunca este un domn despre care spune că „a performat în calitate de director al unei societăți care vândut către spitale consumabile și tot ceea ce trebuie“. Tare exprimare, nu-i așa? Respectivul este frate cu doamna prim-procuror a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin. Toți angajații din Consiliul Județean știau de gradul de rudenie a celor doi, mai puțin domnul Dunca, cel care l-a angajat. Asta e ca în povestea aia din bătrâni cu „nu știe bărbatul, ce știe tot satul.“ Întrebat fiind dacă confirmă sau nu ceea ce susține poporul pe care îl conduce, președintele a răspuns ca un copil care se joacă în fața blocului: „Nu știu, nu i-am verificat arborele genealogic și nici nu m-a interesat. Am aflat și eu acuma din presă, nici nu o cunosc pe doamna procuror“.
Vai, domnule președinte, nu o cunoașteți pe doamna prim-procuror? Cum puteți să spuneți una ca asta? Tocmai dumneavoastră care sunteți un obișnuit al instanțelor? Păi se poate ca ditamai căpitanul de județ să nu cunoască numele șefilor instituțiilor din Caraș-Severin? E rușine una ca asta, pe bune. Nu vă cere nimeni să știți cum îi cheamă pe administratorii de blocuri ori pe șefi de scară, că vorba aia sunt mulți, dar măcar pe șefi, că așa e frumos. Presupunem că vă duceți la mare. În concediu. Apă, plajă, vă bronzați și, din vorbă, în vorbă, vecinul de cearceaf vă întreabă cine e șef la procuratură, la tribunal, la poliție. Mă rog, omul e curios și vrea să știe ce mai e de nou în județul pe care îl conduceți. Dumneavoastră ce faceți în cazul ăsta, îi spuneți: „stați așa, un pic, până îmi sun purtătorul de cuvânt?“ Hai, să fim serioși, domnule Dunca. Eu sunt de acord cu ce ne ziceai la conferința de presă că nu reții nume, dar atunci, fă bine și notează-ți toate astea într-o agendă sau într-un carnețel să nu te faci de râs pe unde te duci în lumea asta. Hai, marea ca marea, dar te întreabă Cîțu când ajungi la guvern: „Băi, Romeo cine mai e șef la instituția cutare de la Caraș? Și matale ce-i răspunzi: „stai să-mi sun un prieten, să văd despre cine e vorba?“
Bun, asta ca asta cu prim-procurorul. Deși nimeni nu a insinuat ceva sau să fi făcut vreo aluzie, până la urmă președintele nostru a simțit nevoia să precizeze, să spulbere orice suspiciune: „Nu m-am gândit nicio clipă că aș avea nevoie de serviciile doamnei prim-procuror. Nu știu, o fi bine? O fi rău? Habar nu am“. Asta nu e treaba mea, asta e treaba matale. Fiecare doarme așa cum își așterne, domnule președinte.
Dar să vedem cu ce se va ocupa noul consilier. Stați pe scaun, și țineți-vă bine: cu achiziții de consumabile. „Ace, brice și carice“, cum ar spune un amic de-al meu. Da, cu tot felul de consumabile (totalitatea materialelor necesare pentru birouri, conform DEX). „Spitalul județean are nevoie de un om competent, de unul care vine din zona în care știe exact cum funcționează lucrurile în spitale referitor la consumabile“, ne asigură președintele. Bă, ești prost? Bă, ești nebun? De când sunt consiliile astea județene nu s-a pomenit ca un președinte să-și angajeze consilier pe probleme de consumabile. Hai, pe probleme economice sau de comportament în relația cu subordonații, mai merge, dar ce are sula cu prefectura? Ce au consumabilele în comun cu spitalul și actul medical?
Ei, uite că au, că nu de flori de măr și-a tras Romeo Dunca consilier pe consumabile! Știe el, ce știe!