Ultimul intrat în cercul select al specialiștilor cu care ne mândrim este o ea. O doamnă care a fost detașată pentru următoarele șase luni, la conducerea Direcției Județene pentru Cultură. Se numește Nicoleta Moise și nu are nici în clin, nici în mânecă cu actul de cultură, în afară faptului că socrul său a activat mulți ani ca acordeonist în Ansamblul Folcloric „Semenicul“. Nu știu dacă asta se pune la CV-ul doamnei. În fine, ca să fim cinstiți până la capăt de frază, trebuie spus că, deși nu știu dacă asta contează atât de mult, soacra sa a fost până în septembrie anul trecut primăriță PDL și PNL la Dognecea. Cârcotașii spun că de aici i se trage beleaua cu numirea în fruntea Culturii cărășene.
Până joi, Nicoleta Moise a semnat condica la o altă Direcție județeană, cea de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului, în calitate de economist – contabil, cum se spunea pe vremuri. A lucrat într-un compartiment în care întocmea caietele de sarcini pentru achiziții, prin licitații: de mobilier, creioane, pix-uri, detergent și lavete pentru spălat vase, morcovi, pătrunjel, păstârnac și alte rădăcinoase. Mă rog, tot ce e de trebuință într-o astfel de instituție. Am întrebat în stânga și în dreapta oamenii de condei, artiștii, pictorii și sculptorii dacă au auzit de dumneaei până acum. Da de unde. Până și ăia de la partid se întrebau de unde apăruse pe firmamentul Culturii.
Bă, chiar așa de rău s-au tâmpit ăștia care au ajuns la borcanul cu miere și la cutia cu rahat? Dacă au pus un economist să conducă Cultura, mâine, poimâine te trezești cu un frizer la Inspectoratul Școlar Județean. Sau un hair-stilist la DSP că ăsta, între noi fie vorba, chiar ține igiena clienților săi. Băi, selecționata lu’ pește prăjit, cum dracului să pui bă un economist să facă act de cultură? Domnule Gâfu, treziți-vă! Să nu-i fi pus pe scaunul ăla de manager interimar pe Ada Cruceanu, Gheorghe Jurma, Olga Neagu, Costel Stancu și alte nume recunoscute ale culturii cărășene că, vorba aia, dacă nu faci parte din niciun partid, nu ai ce căuta acolo, dar totuși, nici chiar așa. Dar aș fi avut pretenții la unul care să fi scris măcar o poezie, una singură, în viața lui. Domnu’ prefect, dă-o dracului de treabă, parcă o căutați cu lumânarea să râdă lumea de voi!
A, era să uit. Am sunat-o pe doamna de la Cultură să o întreb ba una, ba alta așa cum se face în presă. Eram curios să știu dacă are habar de Cenaclul Literar Semenicul, dacă e sigură că Doroftei e unul dintre urmașii lui Dosoftei ori dacă pregătește Festivalul Internațional de Poezie, al Liubiței Raichici, că așa spunea la un post de radio, că va continua să ducă mai departe toate proiectele începute de alții. Nu am prea avut noroc. Era grăbită, tocmai intra să se vaccineze. Cu toate acestea, a avut amabilitatea să-mi confirme ceea ce toată lumea știe: „E ceva nou pentru mine, dar nu contează, e un nou drum, un nou început“. La întrebarea, „De unde unde a cunoscut-o ministerul de a pus-o pe funcție“, răspunsul m-a lăsat cu gura căscată: „Aia (nu asta, sic!) e treaba mea“.
Wow, tare de tot replica doamnei. Am mai vrut să zic ceva, dar nu am mai apucat, doamna de la Cultură se grăbea la întâlnirea cu Moderna sau, poate Pfizer, personaje care de un an fac parte, nu-i așa?, din cultura de masă!