Cu un asemenea istoric, rămâi năuc când o auzi spunând adânc, din străfundul puțului gândirii: „Pentru că degeaba avem noi tancuri de ultimă oră, dacă nu avem o autostradă sau un pod pe care poate să meargă acel tanc.” Că cum să vă întreb ca să nu mă înțelegeți greșit? Dumneavoastră credeați că încă mai există creiere bombate, în stare să debiteze enormități de acest gen? A, nu, să nu vă duceți cu gândul la mințile crețe îndopate cu miez de nucă. Că nu e așa. Astea despre care fac vorbire sunt mai evoluate. Mult mai elevate. Ceva din categoria: „Dacă politician nu m-aș fi făcut, mi-ar fi plăcut la circ, să fi râs toată lumea de mine.”
E suficient indiciul pe care vi l-am dat? Cum, Raluca? Raluca Turcan? Nu, sunteți departe. Raluca era expertă în enormități de alt gen. De pildă, în umor negru. Prietenă foarte bună cu statuia baronului Samuel von Brukenthal din Sibiu căruia i-a urat la „Mulți ani” la 300 de ani de la moarte. Ba, era cât pe aci să-i cumpere un cadou și flori și să se ducă la cheful organizat de acesta. Noroc cu o prietenă liberală care a tras-o de mânecă: „Un’ te duci, fă, că te faci, dracu, de râs. Că ăsta e mort de când lumea.” La care ar fi răspuns nevinovată: „A, da? Și eu care credeam că Sami bacsi chiar trăiește! ”Deci, Raluca dădea pe goarnă alte tâmpenii de râdeau și curcile de ea, dare nu, nu e ea autoarea declarației.
Veorica Dăncilă? Hai, mă, nu fiți răi. Veorica avea destule păcate, care se trăgeau de la faptul că la ea cultura porumbului era baza. A porumbului înaintea primei prașile și a prazului de Videle, dar chiar și așa n-aș fi văzut-o în stare să debiteze teorii despre efectul nociv al asfaltului autostrăzii A1 asupra șenilelor tancului model Tiger. Că oricât de toantă au văzut-o unii, avea și ea limitele ei de prostie.
Dacă Raluca și Veorica n-au spus una ca asta, iar pe Nuți Udrea o scoatem din ecuație, pe motiv de pedeapsă cu executare la Târgșor, atunci măgăreața pică, ați ghicit, pe Elena Lasconi. Draga de Ilenuța, candidata noastră, a tuturor, pentru Cotroceni. Care, mai mult ca sigur, confundă câmpiile cu drumurile județene, naționale și autostrăzile (atâtea câte sunt ele), cerându-i, imperios, lui Grindeanu să termine mai repede autostrăzile, să aibă pe unde circula tancurile.
Doamne, pupa-ți-aș tălpile Tale, Doamne, nu ne mai trimite oameni ca ăștia să ne conducă. Cum ne-am descurcat până acuma, ne-om descurca și de acum înainte!
