Cel care i-a adus vestea, nimeni altul decât Hatmanul Luca Arbore care, pe rând, a fost când boier, când membru în consiliul eparhial, când castelanul cetății Suceava, când comandantul armatei moldovene, când diplomat, după ce în prealabil urmase cursurile la distanță ale Colegiului Național de Apărare și pe cel ale Academiei Naționale de Informații.
Domnitorul tocmai se întorsese de la masaj, înfășurat într-un prosop, de la brâu în jos. Om bătrân, cu părul alb, care văzuse și auzise multe la viața lui, domnitorul a rămas mască. Venise în stațiune să se relaxeze, să se bucure de aerul curat, să asculte o muzică bună, să mănânce o tocăniță de căprioară și să bea un pahar cu vin alb de Cotnari și când încolo să audă că s-a umflat borhotul în urmașii, urmașilor Moldovei care nu-i ieșea din cuvânt.
Domnitorul a continuat să tacă, a cerut să i se aducă halatul domnesc confecționat pe comandă în cea mai vestită croitorie din Frătăuții Vechi. Apoi l-a întrebat pe hatman:
– Cum adică, să ne scoată Istoria din manuale? Păi au înnebunit de fac una ca asta?
– Măria ta, nu știu ce să zic, eu spun doar ce-au scris cronicile de ieri dimineață.
Agitat, ca un leu în cușcă, Domnul Moldovei s-a învârtit de de ici-colo fără încetare.
– Păi noi degeaba ne-am belit coatele și genunchii și ne-am spart capetele în bătăliile cu tătarii, turcii, rușii și găgăuzii ca să ne dea deoparte niște neica nimeni? Niște ciumpalaci care au ajuns pe funcțiile ale datorită nouă care i-am bătut pe vrăjmași de le-a sunat apa în cap pe unde i-am prins. Așa ceva nu se poate, hatmane. Nesimțirea ăstora a ajuns prea departe ca să tac și să le înghit toate prostiile pe care le fac în numele poporului.
Degeaba a încercat Hatmanul Luca Arbore să-l potolească (nu de alta, dar domnitorul era hipertensiv și diagnosticat cu diabet de tip II, așa spun cronicile) Ștefan , mai, mai să explodeze de nervi.
– Hatmane, trimite de îndată vorbă sultanului Mohamed al II-lea, și roagă-l să reprogrameze bătălia de săptămâna viitoare de la Târgul de Floci, pentru o dată pe care am s-o comunic ulterior. Acum trebuie să ne ocupăm de-ai noștri.
Hatmanul Luca Arbore a dat să plece
– Stai, unde pleci? N-am terminat ce am de spus. Vorbește cu Țepeș să naționalizeze fabrica și să reînceapă producția de țepe din seria „pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor.” Și dacă tot te duci în Țara Românească, caută-l pe Mihai Viteazul, să ni-i trimită pe Baba Novac și Frații Buzeșt și un batalion de ciomăgari. Eu rămân aici, convoc Consiliul Superior de Apărare a Țării și vorbesc cu țăranii de la ’907 și cu minerii lui Cozma și să ne întâlnim cu toții la București. Chemăm și pe ăia de la Antene și pe cei de la Realitatea Plus, ă le arătăm „live” marțafoilor ce înseamnă cu adevărat Istoria pe care ei vor să o externalizeze din manualele școlare!