Chiar dacă n-a făcut nicio brânză pentru orașul pe care îl conduce, Grig al nostru e guralivul de serviciu, zi de zi, an de an. Chiar și atunci când nu are ce spune, tot dă ceva din el. Calm, calculat, sobru, răbdător, cu convingerea că oamenii îl vor înțelege, fericiți pentru viitorul luminos al zilei de mâine ce li se promite. Că dânsul promite. La asta se pricepe cel mai bine. La capitolul ăsta e cel mai tare. Promite câte-n lună și-n stele. De exemplu, promite să modernizeze străzile din oraș (până acum n-a reușit decât să repare strada pe care locuiește city-managerul, după cum vorbesc gurile rele), să facă nu știu ce la spital (nici el nu știe exact ce ar trebui), să demareze ceva proiecte legate de școlile din oraș, să stârpească buruienile, să cosească iarba de la „Scorileț”, să se împace cu viceprimărița, să…
E foarte bine, Don Grigorio că ți-e capul plin de schițe, planuri, desene, idei și ce-o mai fi. Că te gândești mereu și mereu (chiar și atunci când dormi sau te duci la baie) la fericirea și bunăstarea oțelarilor în general și, a celor din Katanga, în mod special. Meriți felicitat, zău așa, pentru toate aceste strădanii și neprecupețite eforturi puse în slujba celor ce te-au ales. Meriți chiar să te facă „Cetățean de Onoare” al orașului, dar nu înțeleg de ce dracu’ nu te apuci și tălică odată de treabă. Fă-le în ciudă ălora care ar exclama cu năduf: „Bă, e sfârșitul lumii. S-a apucat Grig de treabă. Nu-i a bună.” Fă-le în ciudă și pune mâna pe sapă (pentru început e chiar foarte bine) și arată-le că nu ți-e frică de muncă. Că știi să muncești, nu doar să te plimbi ca boier Bibescu. Să se vadă un lucru făcut de matale în ăștia doi ani de când ești primar. Ceva în afară de strada aia pe care locuiește city-managerul. Închide-le gura cârcotașilor care te tot beștelesc pe Facebook.
Hai, Don Grigorio, încearcă, că poți. Tălică poți orice. Inclusiv să joci în telenovele braziliene. Că dacă nu te-ai fi făcut primar, cu siguranță ar fi trebuit să joci în seriale. Cal îți dădeau producătorii. Și pălărie, și biciușcă, și cizme înalte. Matale, doar să fi interpretat rolul ăla de rupt inimile femeilor. De asta zic, chiar dacă nu ai nimic în comun cu administrația, străduiește-te și fă-le în ciudă ălora de la Cireșa, Mal, Ohaba și Colonia Veche, să le închizi gura. Hai, dă-i bătaie și nu mai fi țâfnos că acu’ se duce mandatul. Don Grigorio, Don Grigorio!
