A, să nu uit, chestia aia cu Jador, cum că cântările lui nu ar da bine cu concertele simfonice, nu stă în picioare. Măi, domnule Fritz, dacă nu știai, întreabă-i pe alții care sunt de mai multă vreme în Timișoara și o să-ți spună că la Filarmonică nu au urcat doar artiștii interpreți de muzică clasică, ci și Taraful de la Clejani, prilej cu care Viorica și Ioniță au dat-o pe manele și muzică lăutărească de a răsunat toată Piața Operei și nu s-a mai scandalizat nimeni!
Romi, dragă, acu’ două zile îi luai apărarea lu’ Fritz ăsta al tău în disputa cu Jador. Ți-ai băgat nasul unde nu-ți fierbe oala, că decât să fi făcut una ca asta, mai bine îți vedeai de drumurile tale pline de gropi. Că manelistul tot manelist rămâne (deși și ție îți plac manelele ca la pisică slana) și niciodată nu se compară cu artiștii de la Filarmonică. Ai dreptate, Romi, maneliștii îs maneliști, ei nu cântă după note, ci pe bancnote, fără număr, fără număr, așa cum îți place și ție pe Muntele Mic. Iar dacă tot te-a mâncat undeva, în spirit de solidaritate cu primarul din Timișoara, nu altfel, de ce nu urci și tu pe scenă, să-ți etalezi talentul precum Fritz. Ca la emisiunile alea „O dată în viață” sau „Vedeta populară”. De ce să te lași la Fritz? Eu nu cred că e mai talentat ca tine. Arată-i că tu ești român neaoș, din popor, ce se trage din dacii liberi. Îți alegi o melodie, două, reprezentative, din folclorul autohton sau internațional, îl rogi pe Benga, managerul de la Creație, să-ți dea voie să faci câteva repetiție cu orchestra, te îmbraci în costum popular, cu izmene, chimeșe de-a de demult țesută în război, laibăr și clăbăț pus pe-o parte, și, te asigur că-l dai gata pe Fritz.
Nu știi la ce melodii să te oprești? Știu că tu ai vrea-o pe aia: „După pui de moroșan, să nu dai cu bolovan.” E de-a ta și-ți amintește de Maramureșul copilăriei. Frumoasă, n-am ce zice, dar nu e reprezentativă pentru Banatul de Munte. Dacă m-ai întreba pe mine, ți-aș recomanda cântarea lui Irimică, aia cu „Am o viață și am făcut de toace.” Chiar ți se potrivește. Dacă vrei, vorbesc eu cu Irimică să-ți dea câteva lecții de cum să ții microfonul sau cum să faci play back. Cât privește repertoriul internațional, nimerit ar fi să cânți varianta italiană de la „O solo mio”, adaptată la realitățile noastre: „O, fasole mio!” Fără cârnați, doar cu murături, că tot suntem în Postul Mare al Paștelui.