Deschid pagina și citesc: „Manele în sala Filarmonicii arată o alegere neinspirată”. Nu mă leg de topică, de exprimare și alte chichițe gramaticale. Intuiesc despre ce este vorba, fac repede legătura între Filarmonica din Timișoara și concertul pe care Jador ar fi trebuit să-l susțină, dar nu-l mai ține. Și-mi zic, plin de mândrie și de patriotism local: „Bă, ce președinte de președinte avem la Consiliul Județean! Cool, dacă nu chiar cult. N-o fi el meloman înrăit, dar, totuși, uite că se bagă în seamă și ia atitudine.” Păi, da, ce să caute, frate, maneliștii într-o Filarmonică? Unde s-a mai pomenit așa ceva? Dacă Jador ăsta vrea să cânte, s-o facă pe stadion, într-un club de profil, dar nu acolo unde urcă pe scenă artiștii adevărați. Ei, drăcia dracului!
Și pe când încercam să mi-l imaginez în stalul Filarmonicii, la costum de culoare închisă, cu papion sau eșarfă, butoni de firmă la cămașă, cu ciorapi lungi și de aceiași culoare cu pantalonul, ținând în mână libretul de la Nabucco, Romi al meu ne dă de înțeles că prima dragoste nu se uită niciodată: „Sincer sa fiu îmi plac și mie manelele. (Și eu care credeam că doar manelele îi plac!) În anumite situații. (Ce mai contează, bre?) Dar să vin la Sala Filarmonicii de dragul lor, ar fi ciudat”. Adevăr grăiește președintele nostru. Adânc și aproape filosofic: „Îmi plac sarmalele dar și profiterolul. Nu imi inchipui însă, cum ar fi sa le am servite în același castron”. Wow, ce tare ești, domnule Dunca, cred că nici marele muzicolog Iosif Sava nu ar fi scos astfel de vorbe din el. Părerea mea!
Ptiu, ce le mai zici Romeo. Nu știu de unde le scoți, dar îmi place la nebunie cu câtă ușurință te joci cu cuvintele, cu câtă expresivitate pui în pagină tot ce gândești. Auzi la el, frate, sarmale, profiterol… Câtă imaginație, dar și câtă responsabilitate când spune: „Cred că decidenții vor găsi o alta locație și pentru acest eveniment. E chiar o obligație. Pentru a-i împăca pe toți.” Cu împăcatul ăsta, chiar nu înțeleg, că nu poți să fii și popă, și hoț în același timp, dar să organizezi un concert Jador la Reșița, ai putea, Romi dragă. La tine la bloc, la inaugurarea parcării. Cu bilete vândute, să nu ieși în pierdere. Ce zici? Hai că ți-am dat temă de casă. Ține-te de ea!
