După un an de campanii, alegeri, contestări, proteste, tribunale, lovituri de stat, democrație furată, Putin, Georgești, Ciolaci, Simioni, Ciucani, Anomalii, Cristele, Turul 2 înapoi, Hrană-apă-energie, Potra, AUR, Ponta și POT, în sfârșit România s-a liniștit. I-a revenit roșeața în obrăjori, a prins viață și o dă pe distracții. Pe rugi, nedei, zile ale comunei, ale orașului, pe întâlniri ale fiilor satului, pe festivalul zambilei, al lalelelor, garofițelor și ochiul boului. Pe orice ce înseamnă distracție, mici, bere, lăutari, kurtos-kalacs, hamsii, tobogane gonflabile, vată pe băț, bâlci. Pe orice, numai pe muncă, nu. E adevărat, munca înnobilează omul, dar nici lenea nu a omorât pe nimeni. Cel puțin până acum.
Îndemnul patriotic a lu’ nea Ilie Bolojan: „Stopați, bă, cheltuielile că dați de dracu” e pentru proști, pentru fraieri, nu pentru primarii care cheltuie anual sute de milioane de euro din bugetul local. Îi auzi plângându-se că n-au bani nici măcar pentru plata salariaților? Nu-i credeți, că dacă ar fi așa, n-ar arunca pe fereastră zeci de mii de euro pe maneliști, guriste și folcloriste „despuiate”. Dacă au bani pentru paranghelii de tot felul, atunci trebuie să aibă și pentru reparația unui drum, a unei străzi, a unui cămin cultural, nu să-i aud toată ziua văitându-se peste tot: „N-am, bă, frate, n-am, ne-au nenorocit ăștia de la București.” Că nu e chiar așa. Asta e doar pentru fraierii care pun botul la palavragelile unor primari de doi bani.
