Primari, viceprimari, consilieri locali și județeni, șefi de instituții, de scări de bloc și de parcări soldați ascultători ce se visează să ajungă departe, chiar generali în viață, strângeri de mână, bezele, îmbrățișări, pupături, trufandale, vulpoi bătrâni, vorbe de duh, zâmbete sincere, discursuri elevate, ironii subtile, aplauze, urale, scandări. Într-un cuvânt: „România, înainte! Crin Antonescu președinte!” Asta, că să mai zică cineva că românul nu s-a născut poet. Rimă perfectă, virgulă pusă unde trebuie, semnul exclamării, toate într-un mesaj scurt și la obiect.
Nimic despre boți, hoți, vizigoți, Tik Tok, Georgescu ori Jorjel de la AUR, despre arăturile de primăvară, despre prețul la carnea de miel, despre Trump și Putin, despre cine câștigă campionatul de fotbal ori despre vacanțele pensionarilor în Caraibe. Pe buzele tuturor, în discursurile fiecăruia în parte, o singură idee, un singur cuvânt ca un fir roșu ce străbate de la un capăt la altul basmul de Ispirescu: Antonescu președinte. Urale, aplauze, scandări și iar ovații: „România, înainte”. Înainte de ce? s-a întrebat unul dintre liderii-pilon pe care țara moștenită de la Burebista, Ștefan, Mihai Viteazul și de la alții, se sprijină în momentele ei cruciale, așa cum au fost alegerile prezidențiale dinaintea lu’ „Turu 2 înapoi” Înainte de toate, ar fi răspuns alții. Și aplauzele au continuat și din partea liberalilor prezenți în semicercul format în sala de evenimente, și din partea pesediștilor. Poate că la fel ar fi aplaudat și ungurii din UDMR și minoritățile, dar pe ei nu i-a chemat nimeni la întâlnire. Ba mint, din partea minorităților putem spune că a fost prezent prietenul nostru Giusi, fostul șofer a lu’ Puiucu, dar în dublă calitate, cea de liberal și de crașovan.
Încă o dată: entuziasm cât o rolă de ruletă de măsurat drumurile patriei. Și pe fondul ăsta de pus șampanie la gheață, de comandat lăutarii și corpul de balet al tinerelor speranțe ale politichiei dâmbovițene, Cholo de Buzău, le-a tăiat elanul revoluționar cu care plecaseră la drum: „Bă, ascultați la mine, eu vă spun cât se poate de direct: terminați cu prostiile, cu filozofările, cu părerile, fiindcă-i groasă!” Cum ar veni: Hai tată să ne apucăm de muncă și să nu mai visăm cai verzi pe pereți și iubiți-vă ca frații că de nu…
Hai, gata, la muncă, că de lozinci sunteți toți buni!
bravo Victore,bun comentariul. Ăștia,politrucii de capitala sau cei locali,sint rupți de realitatea cotidiana.Romanii,nu i mai vor,s au saturati, sa muncească mult, și statul sa huzureasca luindu le cu japca, pielea de pe os. Se face statul ca face și doar afaceri pt ei. fura pe rupte,se îmbogățesc peste măsură și au uitat pt ce au fost aleși. Nemernici și mafioti. Se aduna ca muștele la kkt.