De asta zic, USR-iștii merită toată stima și mândria noastră, pentru toate faptele pe care le-au scris în cartea de aur a neamului, începând cu lupta de la Posada, continunând cu cele de la Rovine în câmpii, Plevna și Smârdan în care s-au remarcat în mod cu totul și cu totul aparte (dovadă fiind poezia ce i-a fost scrisă cu dedicație) Peneș Curcanul, cel care la întoarcere în Vaslui a fost pus să sufle în etilotest, în timp ce conducea un atelaj tras de boi.
De azi încolo, USR-iștii vor avea tot dreptul să se umfle în pene la o televiziune, pe care o va plăti cu contracte de publicitate și sponsorizări, televiziune la care își vor prezenta programul de guvernare, după chipul și asemănarea lor. Ajunși la putere, n-ar trebui să ne surprindă că vor renunța la mașini și că îi vom vedea venind la job cu trotinete și skateboard-uri. Dar nici faptul că vor fi mereu acolo, în prima linie a celor care vor mărșălui prin București sub deviza dătătoare de speranțe pentru poporul român creștin-democrat: „Când doi se iubesc, nu mai contează sexul.”
Nu știu alții cum sunt și cum judecă. Cât de cârcotași au fost sau vor deveni, dar eu când mă gândesc ce dor mi-a fost să-i mai văd pe USR-iști o dată trași la costum, cu papion la gât și încălțați cu sandale, mai, mai că îmi vine să sar în sus ca mingea aia de fotbal mângâiată de exteriorul lui Lamine Yamal!
