„Ultima soluție, încă o revoluție”, a strigat în gura mare Marie Le Pen, către ortacii ei din Extrema Dreaptă, iar pe Emma l-a luat cu transpirație. „Mon Dieu, mon Dieu, que dois-je faire avec cette chose folle”? Pe românește: „Dumnezeul meu, ce-o să mă fac cu nebuna asta?”, s-ar fi întrebat îngrijorat le president. Dar nici n-a apucat bine să-și ducă la bun sfârșit întrebarea, că unul dintre mușchetarii săi de taină l-a liniștit pe loc: „Emma, nu dispera, contează pe Athos, Porthos, Aramis și D’Artaganan.”
Cum oricum nu avea o variantă mai bună, Emma a fost de acord cu mușchetarii cei nemuritori care, ce credeți că au făcut? Au postat un anunț pe Platforma X, cum că angajază 500 de figuranți de ziua Franței pentru a scanda „Viva la France” „Viva Macron”, „Emma, ori ce-ar fi, noi mereu te vom iubi” și alte mesaje care să meargă la coeur, menite să arate lumii cât este el de iubit de franțuzi. Și s-au găsit destui aplaudaci să-i facă galerie președintelui, înarmați cu vuvuzele, pocnitori și tunuri cu confeti. Să-i scandeze numele, să-i ureze viață lungă la Palatul Elyssee. Contracost, bineînțeles, că nu e nima prost să o facă moca. 98 de euro de căciulă. În traducere liberă: un kil, două de făină, vreo două sticle de ulei virgin, o cutie cu macaroane, una cu sardine, o pungă cu orez. Ca în vremurile bune la noi, când un vot se cumpăra cu o pungă cu însemne de partid.
După modelul Emma Macron, Teleghidatul de la Cotroceni și-a luat rucsacul în spate, a îmbrăcat nădragii de alpinist, tenișii chinezești, că bocanci nu suportă, și a plecat în excursie pe cărări de munte, să vadă cu ochii lui cum se adapă cerbii la izvoare, să asculte ciripitul păsărelelor și să stea de vorbă cu urșii, să-i convingă să nu mai cerșească mâncare la drumul mare, că în felul ăsta aduc grave prejudicii de imagine lui, premierului Ellie Beau Le Jean și României ca țară. Și nu a plecat singur, ci cu echipa de comunicatori, dotată cu aparate foto, camere de luat vederi, drone de cea mai bună calitate. Și unde ajungeau, de se strângea lumea ca la urs, se oprea, își punea în piept lavaliera aia scumpă, privind spre cameră: 2-10, probă de microfon. Și în timp ce le zâmbea și vorbea oamenilor, se scărpina în cap, gesticula și râdea după fiecare propoziție, ăia din echipă se învârteau în jurul lui cu aparatele de fotografiat și de filmat, de parcă ar fi fost la o sesiune foto, iar el, Emma Macron, idolul său de când era la grădiniță!
