Deocamdată, a intrat doar într-o fotografie de grup masiv de tovarăși care s-au pus în slujba județului și a țării. Atât s-a putut. Dar nu e fotografie obișnuită, ci una care face cât o sută, două, trei, sau, fie cum vreți dumneavoastră, o mie de cuvinte. E adevărat, și în poza aia postată pe Facebook nu e chiar OK, fiind poziționat în spatele granzilor din PSD, cum ar zice „spaniolul” Gică Craioveanu. Probabil că cineva i-a avertizat dinainte pe cei pregătiți să facă poza de grup: „Bă, comanda la mine. Nu vă înghesuiți toți în față, ci în funcție de valoarea, autoritatea și respectul de care credeți că vă bucurați în partid. Să nu ne trezim cu Luca (Mălăiescu), dau un exemplu, în spate și cu alții în primul rând!”
Altfel, nu se explică cum pe Felix cel vopsit în roșu îl găsim în rândul doi, iar pe Lăiță (Lăiță, bă, ăla care în iarnă se înscrisese în AUR și îi pupa mâna lu’ Jorjelu, că-i promisese că o să-l facă parlamentar și acu’ e în PSD), în rândul din față. „Bă, decât deloc, e bine și atât”, ar fi zis Felix, mereu mulțumit când e la o bere la una din terasele Pipirigului la care trage seara obosit și, de la care, pleacă și mai obosit.
Lasă, Felix, nu fii trist. Nu funcțiile te-au făcut pe tine și nici răutățile astea nu te doboară deși, între noi fie vorba, puțini știu câtă tristețe și durere zac în tălică. Ce rău e că te-ai dus la PSD ca să-ți fie mai bine? Rău e te-au pus să stai în rândul doi. Că aș fi înțeles dacă se lua după înălțime: ai mici în față, gen primarul Oraviței, cei înalți și arătoși, în spate. Dar așa… Te-au pus acolo să fii și tu la număr, să nu zici că nu te-ai ancorat În sinergia faptelor, fără a eluda meandrele concretului.” Sinergie, sinergie, cum zicea Iliescu la revoluție, doar că unii nu vor înțelege sensul adevărat al sintagmei și vor arăta cu deștu’: „Uite-l, bă, și pe Felixu nostru. Cine a fost și cine a ajuns”!
Nu-i lua în seamă, felix. Fă-te că lucrezi și punctează la partea artistică: freza pe partea dreaptă și joc de glesne, de țap viguros. Fă așa, că-i prinzi tu la cotitură și o să le-o tragi când le-o fi lumea mai dragă. Așa cum le-ai tras-o liberalilor, de-ți roagă de sănătate și acum. Și încă ceva: ca să-ți treacă supărarea, cheam-o la tine pe directoarea ta de la Casa de Cultura, Stana de la Rusca, să ți-o zică pe aia: „Valoarea mea, valoarea mea, nu o are nimenea” Și cu maneaua asta, cu siguranță le închizi gura la toți.