Unii, te-or fi crezut naiv, mai de la Rusca, însă nu ești atât de fraier ca să uiți piciorul primit în cur de la camarazii tăi de doctrină care n-au avut curajul să deschidă gura sau să zică pas când a fost să te excludă din PNL. Taman atunci le-au sunat telefoanele, au răspuns la mesaje, s-au scărpint, știi tu unde și, pe cale de consecință, i-o durut în cur de tine. Așa că, nu ai avut de ales. Mai mult de atât, prin atitudinea lor față de tine, te-au făcut să-ți amintești de vremurile în care băteai mingea în curte la Traian Doda cu Sorin Grindeanu și Silviu Hurduzeu, când, elevi fiind, chiuleați de la ore, făceați poștă o țigară ori fluierați după puștoaicele dintr-a IX-a…
În cazul ăsta, ce să fi făcut Felix? Să-l fi căutat pe Marcel Vela să-i fi zis: „Iertați-mă don Marcelo. Am greșit, precum un copil mic și prost ce sunt, dar promit că o să mă fac băiat cuminte și nu o să mai ies din cuvântul dumneavoastră. O să fiu ca un bichon umil și ascultător?” Să-l fi rugat pe Romeo Dunca ori pe Nelu Tăițelu să pună o vorbă bună pe lângă don ministru? Dacă ar fi vrut și țineau la tine, și Dunca, și Tăițelu o puteau face și nerugați, în numele camaraderiei, așa însă…
Bă, Felix, știi ce vor spune liberalii despre trecerea ta la PSD? Că ești un căcăcios și un frustrat. Că și acum tot copil ai rămas. Că nu e nicio pierdere pentru urmașii Brătienilor din Banatul de Munte. „Mare scofală! O fi și Felix ăsta vreo sculă pe basculă?” Au zis-o ei în iarnă când, 12 primari de la alte partide, au trecut la PSD, de ce te-ar mira acum? Și o vor mai zice-o ori de câte ori va mai pleca vreunul din PNL. Așa că nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Chestia cu rosul unghiilor de ciudă e fumată de mult la ei.
Și, la urma, urmei ce să zică? E ca în povestea aia cu vulpea care nu ajunge la struguri. Mereu prea acri sau prea scumpi.