Cele două monumente sunt realizate la 3.000 de ani distanță. Ăla de la Stonehenge e din neolitic (nu mai contează din care perioadă a neoliticului), celălalt, cel de la marginea Caransebeșului, e de dată recentă și, după cum ar spune cârcotașii, poartă amprenta inconfundabilă a stilului felixian al primarului care este de opt ani în vechiul Tibiscum: delăsare, nepăsare, abandonare. Că așa cum a abandonat Simpozionul Internațional de Sculptură, tot la fel de ușor a renunțat și la acest sanctuar de la marginea municipiului, unul năpădit de buruieni și lighioane cu origini în Triasicul târziu și în Jurasicul inferior.
Bă, nea primare. O trecut vacanța, o trecut și euforia câștigării unui nou mandat (deși, să recunoaștem, ai fost cu morcovul băgat până la cotor), s-o fi scurs și ultima picătură de șampanie, acum e cazul să lași dracului lâncezeala și să te apuci de treabă. Pune mâna pe coasă, pe cosor, pe scula aia cu nailon de tuns iarba și fă curat în complexul ăla. Lasă dracului faptul că nu tu ai pus pietrele alea acolo, drept pentru care să vină Vela să și le ducă la Armeniș sau să aibă grijă de ele și că terenul e unul privat, și fă ce trebuie. Adică, arată-le gugulanilor că îți pasă de ei și de tot ce ai moștenit de la alții. Că vorba lu’ Ștefan cel Mare, tu ești urmașul, urmașilor celor de dinaintea ta. Așa că, suflecă-ți mânecile de la tricou, lasă fluturii din cap să zboare în voia lor și apucă-te de treabă. Că toți care trec pe acolo și văd, pe tine te înjură și te arată cu deștu’ nu pe Vela sau pe ăla cu terenul.
Domnu’ Felix, dacă nu faci asta faci asta, promit să vorbesc cu alde Charel Ottley, jurnalistul ăla britanic care promovează România în lume, să te facă de menune în reportajele lui. Că știi tălică cum e? Dacă ei ar avea un astfel de parc monumental, ar face din el o atracție pentru turiștii din toată lumea. Bine, un parc fără buruieni, șopârle, broaște râioase, șerpi, bălăoane și alte creaturi demne de un adevărat parc de aventuri.
