În ciuda baladelor, legendelor și basmelor care circulau (fără aviz Schengen!) în Europa pe seama noastră, Nea Petrică (îi spun așa că de acum jumătate e de-al nostru) a rămas surprins, dacă nu chiar șocat când, într-o zi, scos la o plimbare romantică de doamna Ferrari, a văzut pe o străduță cu restaurante de fițe, trei bolizi made familia sa. Nu unul, nu doi, ci trei, într-un oraș în care se aștepta să-l muște câinii, cerșetorii să se țină scai de el și să-l agațe fetițele dulci de București, vorba lu’ Trio Grigoriu. A făcut ochii cât cepele, iar mai apoi să pice din picioare, nu altă, când a observat în spatele acestora alte trei bijuterii de Lamborghini. Noroc că au sărit cei din garda sa de corp să-l sprijine, să-l așeze pe un scaun și să-i dea să bea un pahar cu apă rece și zahăr, că cine știe ce s-ar fi întâmplat.
Unii au crezut că bătrânul Fieraru (v-am spus, o fi el Ferrari, dar de acum e și de-al nostru) suferise o cădere de calciu sau făcuse o criză glicemică. Doamna sa i-a liniștit pe curioșii care tot o sunau să se intereseze de soarta bossului de la Ferrari: „Nu este OK să-ți afișezi bogăția în felul acesta. Piero a zis că dacă era așa ceva în Italia, venea Guardia di Finanza și îi aresta pe toți. Așa ceva nu vezi în Italia, să-ți afișezi mașinile mai scumpe decât casa în care stai. Practic nu vezi, poate doar la Monaco…”.
Don Piero, ce dracu’ domnule. De la matale am atâtea așteptări. Mă mir că erai pregătit să dai peste un București murdar, cu drogați și de curve la tot pasul și nu te așteptai să vezi un oraș plin de Lamborghini și Ferrari. Păi vino vara pe la noi, nea Petrică. În vamă la Nădlac, într-o zi când se întorc ai noștri acasă cu puradeii. Ia-ți un scaun pliant, un creion și o hârtie să-ți notezi câte Lamborghini, Ferrari, Mercedesuri, Lincon-uri intră în România. Te asigur că la sfârșitul zilei o sî constați că Monte Carlo e pistol cu apă pe lângă Românica…
