Un exemplu. România Pitorească, Drum național, 40 de grade Celsius, foame de lup și, când să zici că nu mai poți de sete și de foame, Cel de Sus se îndură de tine și îți scoate în cale o frumusețe de pensiune cu de toate: păstrăvărie la botu’ calului, cascadă a cărei apă se prăvălește de la înălțimea unui bloc cu 10-11 etaje, ospătari îmbrăcați în costume populare tradiționale. Ce mai, o locație de vis, așezată la câțiva pași de drumul național full de mașini la acea oră. Din tot acest tablou idilic lipsesc doar căprioarele, veverițele (astea or fi fost, dar nu la vedere), Scufița Roșie pornită la drum să cumpere medicamente compensate pentru bunica ei bolnăvioară.
Comanzi de mâncare: cinci porții de păstrăv tăvăliți prin făină de porumb înainte de a fi prăjiți. „Cum să fie păstrăvul?” întrebă ospătara. Te uiți mirat, dar tot ea te lămurește: „Mai mici, mai mari?” Îți revii: „Potriviți să fie, cam cât e trecut în Menu: „200-300, nu mai mare.” Femeia, ia comanda și pleacă, iar tu aștepți. Aștepți nerăbdător, dar și fericit că ai nimerit ca într-un loc ca ăsta. Vinde comanda, păstrăv (cam mare chiar și pentru un înfometat. Mai târziu afli că aici se vând doar pești mari!), mujdei de usturoi, două porții de ciorbă cu puțină pâinică, doi ardei iuți, mămăligă la fiecare păstrăv, apă, berică și cam atât. Ne potolim foamea, ne odihnim oasele și ne limpezim ochii cu frumusețile ce ne înconjoară, zicându-ne în sinea noastră: „Bă, bună alegere am făcut, oprindu-ne aici.”
Vine și nota de plată. Un fel de bodicek la mantinelă: 910 lei! Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Cum să dai, bă, 566 de lei pe cinci pești? Că doar nu comandasem nici ton roșu, și nici biban de mare chilian, și nici peștișorul de aur cu ale sale trei dorințe ,ci niște păstrăvi autohtoni care până nu de mult înotaseră sub privirile noastre admirative în balta de lângă noi. Și asta la sfatul guvernanților de a încuraja producătorii și comercianții autohtoni. Uite că am dat. Fix 110 de lei/cap de pește autentic românesc, crescut în apele limpezi și reci din legendele cu Pintea Viteazu.
Ce să te mai fi mirat cât timp apa plată, la juma’ de litru, a costat 13 lei, mai mult decât o bere, cinci porții de sos de usturoi, 40 de lei, iar patru felii (străvezii) de pâine (e drept, pâine de casă) 12 lei. Și asta nu a fost tot. Cireașa de pe tort, bătrâna noastră mămăligă. Cum spuneam, două cupe, ca alea de înghețată, lângă fiecare păstrăv, 80 de lei în total. Adică 800 de mii în bani vechi. La așa păstrăv, așa mămăligă. Cu banii ăștia cumperi un sac de făină de porumb și îți ajunge doi ani.
Peștele și mămăliga, mâncarea săracului în vremuri de restriște, au ajuns un moft în farfuria turistului flămând și solidar cu tot ce mișcă în țara asta râul, ramul și, mai nou, cu HoReCa de la munte pân’ la mare și înapoi!
