Un adevărat show care, sincer să fiu, pe mine dom’le, m-a lăsat mască. Cu tot ce s-a întâmplat acolo, în piața prin care, cândva, au trecut și Eminescu, și Bădia abțiguiți după două trei stacane cu vin date peste cap „La trei sarmale”, cârciuma ce le ieșea, invariabil, în cale, de fiecare dată când se terminau ședințele la „Junimea.” Surprins nu de faptul că Nicușor că a fost huiduit ca pe maidan de compatrioții lu’ POT, AUR și SOS că, vorba aia, câte huiduieli și înjurături a luat nea Nelu la viața lui, și pentru asta tot a trăit mult și bine de ni se urâse cu el, ci de numărul de stand up pregătit de Nicușor special pentru acest eveniment. Unul demn de cele mai haioase chestii ale genului satirico-umoristic.
Și vorbesc de momentul în care mașina lu’ Teleleu a oprit în piață, iar fanfara se pregătea să intoneze marșul de întâmpinare. Mulțimea îl huiduia și îl înjura, el proțăpit și nedumerit, uitându-se speriat în stânga și-n dreapta. I se lungise gâtul ca la girafă. Ai dracului și ăștia de la televiziuni, l-au prins la fix, taman când se ridicase pe vârfuri să vadă, din spatele Loganului din care coborâse, de unde veneau huiduielile. Pe poante, cum ar veni, precum Siegfried, lebădoiul din baletul Lacul lebedelor a lui Ceaikovski.
Oamenii de lângă el îi dădeau ultimele indicații înainte ca el să intre în scenă: pe unde să calce, cum să calce ca să nu se împiedice să-și frângă gâtul, cum să țină mâinile pe lângă corp, cum să dea bună ziua ostașilor, să nu se mai uite după ciori, să nu mai facă dreapta-n-mprejur ca în alte dăți. „Hai că puteți, domnu-le președinte”, l-a încurajat șefa de protocol, care repetase cu el toată săptămâna. Sfaturi ca pentru un copil de clasa a cincea. Ce-o fi înțeles Nicușor din tot ce i s-a spus, nu știu. În orice caz, nimic bun căci, de cum o pășit în fața gărzii de onoare a redevenit aceeași jucărie trasă cu cheița. ’Geaba îi strigau consilierii să pășească pe covorul roșu întins special pentru el, că dânsul o ținea pe-a lui, se ținea la jumătate de metru distanță, de parcă îi era frică să nu-l muște..
Și atunci să ne mirăm că galeria înfrățită AUR-POT-SOS scandează: „Lasă-ne, lasă-ne, Nicușoare lasă-ne”?
