De un an ne tot alegem, ba europarlamentarii, primarii și președinții de consilii județene, ba deputații și senatorii, iar din noiembrie anul trecut și până acum ne căcăim să dăm țării pe urmașul lu’ Iliescu, nea Milică, Băselu și Iohannis. Mi s-a făcut lehamite de la atâtea campanii electorale pline de venin, încrâncenare, minciuni și ură. Toate s-au desfășurat pe modelul galeriilor din fotbalul românesc: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor”. Toate m-au obosit și scârbit văzând candidați jignind România peste tot unde se duc în Europa. Înjurând-o și punând-o la colț ca pe un copil neascultător. Promițând democrația stahanovistă de tip nou. M-am săturat de Georgiști, de Putiniști, de suveraniști, de toți clownii care se visează împărați. Mi s-a acrit de toți analfabeții, la propriu, de toate țațele, de toți fonfăiții și agramații care au ajuns să facă legi în numele nostru.
Tocmai de aceea, duminică voi merge să votez România, cea pentru care în urmă cu 35 de ani tinerii au sfidat moartea și au striga din toți rărunchii: „Libertate! Libertate!” și „Jos comunismul!” Voi vota ca un om normal, martor ai acestor 35 de ani de libertate și aproape 20 de conviețuire alături de Uniunea Europeană. Voi vota în așa fel încât, luni dimineața, să-mi pot privi fără rușine nepoata, prea mică să înțeleagă de ce unii visează mereu cai verzi pe pereți. Vă îndemn pe voi toți, prietenii, cititorii și cunoscuții mei de-o viață să faceți la fel!
