Ne bătură ăia din Dumbrăvița, echipa cu șase, șapte flăcăi care noaptea muncesc în făbrică, iar ziua se antrenează. Chiar l-am auzit pe unul la pauză cum le zicea celorlalți: „Hai, bă, să tragem tare, să nu intrăm în prelungiri, că la noapte intru în tură!” Nu ca ai noștri care au belferit sub umbreluțele de la terase. Sigur, nici Dănuț Lupu n-a fost vreun sfânt. Sau Aurică Beldeanu, da, dar ăia când intrau pe teren mâncau jar, nu că ăștia antrenați de marele Dan Alexa. Să nu fim, însă, răutăcioși, Dănuț al nostru i-a antrenat bine, chiar foarte bine, pentru campionatul sătesc în care au jucat până acum, dovadă că nu i-a învins un campionat întreg nici Lupac, nici Ezeriș, nici Șimian, nici Târgu Cărbunești, echipe de echipe. Și ce ne mai băteam cu cărămida în piept doamne, doamne. Și ce mai titra presa de casă, specialistă în snoave și basme pentru copii, uimită și extaziată după fiecare gol marcat cu călcâiul, cu umărul, cu nasul: „Avem echipă, avem valoare!” Wow, începusem să visăm nu doar la Liga a II-a, ci mult mai departe. Bine, nu chiar la cupele europene, dar pe undeva pe aproape tot eram, doar aveam antrenor de antrenor, școlit la poalele Prodancei.
Ghinionul lui Dănuț gugulanul a fost cu barajul. Că a dat peste echipe precum Ghiroda și Dumbrăvița. Dacă am fi jucat cu Frontiera Curtici ori Avântul Periam, ar fi fost cu totul altceva. Poate nu s-ar fi prezentat și am fi câștigat cu 3-0, poate nu se adunau de 11 jucători, plus rezerve, cât cere regulamentul. Dar și Dumnezeu, domnule, ăsta ne-o lăsat din brațe când ne-o fost lumea mai dragă, de parcă nu știa că fără ajutorul lui eram fiii ploii. Pe bune, alt moment nu și-a găsit Doamne, Doamne să ne arate cât de împiedicați și de străini erau unii jucători de acest sport?
Părerea mea e că se putea, măcar de dragul tribunelor pline de drukeri veniți să vadă la treabă o echipă de fotbaliști și când încolo au dat peste de una de ciumpalci. Dincolo de orice supărare, eu zic că e mai bine că ne-au bătut instalatorii și lăcătușii din Dumbrăvița. Că decât să-i fi văzut din toamnă în Valea Domanului pe troglodiții ăia de la Dinamo ori Chiajna, mai bine să jucăm în continuare cu Șimian și Lupac. Asta în cazul în care Popa-Tăițelu nu va lua mâna de pe o echipă care ne-a umplut de respect.
UPDATE
Faza zilei n-a reprezentat-o nici bara gazdelor din timpul meciului, nici cele două penalty-uri ratate, ci momentul de final când, unul câte unul, fotbaliștii, în frunte cu Dănuț de la Caransebeș, au burdușit portbagajele mașinilor cu frigidere, boxe, cutii de carton, țoale și încălțări de firmă și duși au fost, fără să se mai uite îndărăt!
Asta ca să înțelegem ce a însemnat pentru ei Valea Domanului.