Să revin la mărturia sinceră a ministrului. Corect, don Sorin, în cazul ăsta nu putem vorbi nici măcar de un amantlâc clasic, în sensul că amantul se duce, la amantă, pe ascunselea, ba cu o floare, o cutie cu ciocolată sau un parfum comandat de pe net, ba cu o poezie de amor scrisă noaptea pe genunchi. Ca să nu mai vorbim de dragostea aia pură când ea îl aștepta pe Ghiță seara la portiță. Astea sunt deja povești în care nici măcar adolescenții nu mai cred.
Nu, aici fiecare își cunoaște lungul nasului și procedează în consecință. Se întâlnesc o dată pe săptămână la Palat, Palatul Victoria, unde și-o trag, mai direct, mai cu perdea, apoi pleacă satisfăcuți fiecare la casele lor, până data viitoare. Poate e cel mai bine așa, ca niciunul să nu se implice emoțional, să nu-și trimită bilețele de amor pe sub masă, nu se îndrăgostească de celălalt, ci să se comporte firesc, măcar ca pe vremea USL-ului lui Ponta și Crin Antonescu, pentru că trăim momente în care patria are nevoie de ei, mai mult decât oricând.
Și dacă dragoste nu e și nici amantlâc nu pare, ceva, ceva trebuie să fie, ca PSD și PNL să reziste împreună. Poate un conculimbaj tacit, cu binecuvântarea prea adormitului Iohannis și îngăduința părintească a lu’ Nea Nicu Ciucă, primul general care numit prin Ordin pe unitate să conducă guvernul.
Singurul lucru care mai rămâne de stabilit, important de altfel, cine e amantul și cine e amanta în acest dans politic de societate fără principii. Cine stă deasupra, cine stă capră, cine e activul și cine e pasivul.