Doar 30 de minute i-au trebuit lui Trump să ne arate cine e adevăratul jupân al lumii. 30 de minute în care i-a lăsat cu gura căscată nu doar pe Putin și Xi Jinping, ci până și pe cei mai celebri scenariști și regizori din filmele cu lovituri de stat, revolte militare, răpiri de persoane. Nicolas Maduro, dictatorul venezuelan, n-a avut nici cea mai mică șansă de scăpare, deși se ascunsese într-un buncăr păzit de cele mai teribile gărzi de corp. Fără morți, fără răniți, dar cu un trofeu de invidiat, președintele Venezuelei umflat de trupe speciale, urcat în elicoper și transportat în America. Exact ca în filmele cu Silvester Stallone și Bruce Willis.
Trump nu doar că „l-a extras” pe Maduro pentru a-l duce și judeca în America, ci ne-a și liniștit în privința viitorului: țara va fi condusă de America pe perioada tranziției. O lună, două, un an doi, cine poate ști? La noi tranziția durează de 35 de ani, așă că, pentru bine Venezuelei și al evitării riscului apariției unui alt Maduro, ar fi bine ca americanii să se mute acolo pentru cel puțin un secol. Că, slavă Domnului, petrol e la fel de mult ca în Iran, Irak și alte țări pândite la cotitură de pentru a li se da în cap, rezervele de hidrocarburi, sunt cât ale Mexicului, Canadei și SUA la un loc. Mâncare e și, chiar dacă nu s-ar găsi, Trump ar aduce de îndată fast-food-urile lui preferate cu hot-dogi și burgerii care îi plac lui. În schimb, în Venezuela nu are baseball și fotbal american, dar nu-i bai, o să aibă grijă Trump și de asta.
Ați auzit pe careva din marii acestei planete democrate și (in)dependentă de soare, lună și stele să crâcnească? Să miște în front chiar dacă musca de pe rahatul aceste lovituri de stat li s-a așezat pe nas? Rușii, chinezii? Nimic, sau poate se gândesc cu ciudă că Trump le-a luat-o înainte. Că și ei puteau face același lucru cu Lai-Ching-te al Taiwanului, și Zelenski al Ucrainei. Și tot în numele democrației și păcii în lume. Sau, cine știe, poate ăsta a fost semnalul pe care îl așteptau: La arme, băieți, la arme!
