Fără ei, ca fără ei, dar fără Rareș Bogdan, feciorașul ăla care promitea că într-o lună va face din căcat bici cu care să pocnească în parlament toate pensiile nesimțite, ce ziceți? Da, domnule, Rareș al nostru de la Cluj, via Realitatea TV. Despre el și batistuța lui ce ziceți? Că s-a maturizat în ăștia doi ani de când face naveta de la București la Bruxelles și invers? E și normal, nu mai dă din el toate dumele, așa cum o făcea în trecut. Că își urmărește interesul pas cu pas? Nu mă îndoiesc. Dar ce ziceți de faptul că, între două cicluri electorale, se întoarce cu fața spre icoana făcătoare de minuni, rugând-o să aibă grijă de poporul pe care el și ai lui îl păstoresc? E ceva nou în discursul lui Rareș Bogdan, nu-i așa? Țucă-l tata de filosof ce e el.
Căci, întrebat despre sfaturile pe care le-ar da românilor care visează cai verzi pe pereți în guvernarea liberală și câini cu covrigi în coadă ca la Paris, Rareș al nostru a împreunat degetele în dreptul gurii și nasului (așa cum fac toți liberalii care se respectă), a tras aer adânc în piept și, dintr-o dată a devenit grav și apăsat de răspunsul ce urma să-l dea: „Să creadă în Bunul Dumnezeu și să facă eforturi să creadă că lucrurile se pot schimba în bine”. Wow, nu-mi vine să cred, domnule? E suficient să cred în Bunul Dumnezeu ca lucrurile să se schimbe? Să ajung și eu ca matale, ca nea Ciucă și toți ceilalți? A, scuze, normal, și să fac eforturi să cred că lucrurile se pot schimba. Ce tare! Doar atât? Da? Păi de ce nu ai spus, măi, nene, de la început? De când ai intrat în politică. Eram și noi ca voi: veseli, optimiști, bogați. Ăsta e singurul secret al succesului vostru? Cum, trebuie și ceva rahat ca desert la prânz? Care e problema, să ne meargă bine, am da-o și noi pe rahat, ce mare lucru. N-am înțeles, nu e vorba de orice rahat? Și nu vrei să ne spui despre ce rahat e vorba? A, țineți pentru voi. E secret. Apăi, țineți, fraților, pentru voi și îndopați-vă cu el!