A cumpărat un dosar cu șină pentru adeverințele de la locurile de muncă pe unde a lucrat. Și-a adunat anii de la școală la care a predat, pe ăia de la Cotroceni, de la ședințele CSAT, din naveta București-Sibiu și vacanțele din ultimul deceniu, că i-ar fi spus lui un neamț bătrân: „Iohann, pune la dosarul de pensionare toată activitatea ta, inclusiv vizitele alea făcute în Africa, care sunt încadrate la grupa a I-a de muncă, vacanțele cu Frau, timpul pierdut cu fusele astea orare, cockteil-urile de la Palat. Tot.”
Și Iohann, ascultător, a strâns fiecare adeverință , cu sporuri, cu condiții grele de muncă (disputele lui cu Dragnea, Veorica de Videle și Orban intră în această categorie), și după o simulare a rezultat o pensie de vreo opt mii de lei. O cam strâmbat din nas neamțul, că s-ar fi așteptat la mult mai mult. Că numai pentru câți președinți de stat a primit pentru câte drumuri a făcut (pentru binele nostru) la Bruxelles, merita cel puțin dublu. Până la urmă s-a împăcat cu ideea că, vorba neamțului bătrân: „Cu ce mai câștigă Frau Carmen, cu ce mai scoateți din meditații, eu zic că e suficient. Că nu o să muriți de foame, oricât de mult se va scumpi kilowatul-oră și metru cub de gaze”.
Din partea mea și a lu’ Gogu, drum bun, cale bătută și să nu mai auzim de el, dar și aceeași veșnică nedumerire: „Cum dracului ai reușit, bă, Iohann să ne prostești de te-am votat în două rânduri? Parcă ne-a luat careva mințile când ne-am dus la vot, că altfel nu se explică.” Că între noi fie vorba, doar te-am văzut ce ți-a putut piele în primul mandat și cum ai îmbârligat lucrurile că nici dracu nu le-a mai descâlcit după aia, dar pentru asta tot nu ne-a învățat minte.
În fine, ’geaba regret, că timpul nu-l mai putem da înapoi, să îndreptăm ceva. Bine că scăpăm de tine, Iohann, du-te unde o dus mutu’ iapa și și-a înțărcat dracul copiii.