Și de îndată i-au bătut obrazul lu’ Irineu Dărău, ministrul Economiei, cel care l-a numit pe Salvador Caragea administrator special la fabrica de armament Sadu. Că, cică, Salvador ăsta e pila lu’ alt ministru USR, Radu Miruță, amândoi fiind din același oraș, Tg. Jiu, în spatele căruia stă, ați ghicit, o altă pilă, bineînțeles, useristă. „Măcar de-ar fi adevărat”, s-a zburlit useristul la cel care a aruncat pe piață minciuna.
Are dreptate Miruță, ce răi sunteți, bă, frate. Nu mai poate omul să ajungă să conducă un colectiv de oameni ai muncii, o cooperativă de interese personale și de grup, să fie promovat sau apreciat la justa sa valoare, că și apar scenariile. Că de ce Salvador, ce nume neaoș de pandur de-al lu’ Domnu’ Tudor, a fost numit administrator special, și nu unul cu pregătire adecvată pentru ce presupune o asemenea funcție. Că până și Miruță recunoaște că Salvador e milițian la bază, pensionar cu pensie specială și nicidecum economist cum ar fi normal pentru un administrator care se va ocupa de privatizarea fabricii. Și dacă recunoaște, Miruță dă din el ca dintr-un om bătrân: „Pentru ce trebuie să facă administrator special de privatizare a fabricii, estimarea noastră e că e capabil.” Ai dreptate Răducule, estimările voastre vor fi mereu corecte că, vorba lu’ Gogu meu, cât USR e în floare, nici la bască nu te doare!
De unde vine încrederea asta nemărginită în milițianul de pe vremuri? Din cunoaștere, frate, din cunoaștere. Salvador îi știe familia, că avea, și încă are, casa lângă Poliție. E drept că, pe când îmbrăca uniforma statului, Salvador ăsta mai trecea din când, la o cafea, pe la Miruță ăl bătrân, unde normal, îl întâlnea și pe ministrul de astăzi, copilandru la acea vreme, căruia îi oferea câte o ciocolățică, o gumă de mestecat, un măr. Răducu, un tânăr bine crescut îi mulțumea și îl saluta cu „sărumâna, nenea Salvador”, dar asta nu înseamnă că Miruță, ajuns ministru i-a cerut expres lu’ Fritz să-l numească pe fostul milițian administrator special.
Să fim serioși, nu-i Răducu dintre ăia care ar face una ca asta. Adică trafic de influență. La el, cinstea și corectitudinea primează. Poți să fii frate cu tata, cu mama, bunica, amanta, că nu ține. Și apoi, vorba lui: ce are sula cu Prefectura? Că numirea a făcut-o Irineu de la Economie, (de ce nu l-or fi botezat, bă, Irinel, că ar fi fost mai simplu de ținut minte numele) nicidecum el care deține bastonul de comandant al armatei.
Bă, să știi că are dreptate. Uite, la asta nu m-am gândit. Iartă-ne, don Răducu. Mai greșim și noi că, oameni suntem, ce dracului!
