Care Jorjel s-a bucurat și nu prea că a fost reales la marele congres. Bucuros că a îmbrăcat șuba lui Pintea haiducu’, însă sceptic, trist și rezervat în privința viitorului, precum baba Vanga „În 2026 se poate întâmpla orice. De la a fi arestat până la a forma o guvernare cu AUR, o guvernare la care românii au mari, mari speranţe. Te poţi aştepta de la orice şi la fel este situaţia în societatea modernă cu care ne confruntăm”. Jorjele, ce dracu, bă? în loc să-ți încurajezi poporul aurist, jurându-te pe ce ai mai scump că vei muri de gât cu useriștii, pesediștii și liberalii și că la nevoie îl vei scoate din mormânt chiar și pe soldatul sovietic necunoscut, tu vii cu chestii de astea căcăcioase. Că de unde le scoți, bă, pe asta cu arestatul? Ai avea tu și ai tăi în cap numai avioane, dar lăsați-o mai moale, bă, că nici copiii de grădi nu mai cred în prostiile voastre.
Fii bărbat, măi, Jorjele, ce dracu. Că vorba ta, „nu e vreme de plânsete, nu e vreme de bocete, nu e vreme de relaxare, ci e vreme de luptă și de huiduit”. Bă, Jorjică, cum ați putut bă, să huiduiți la Alba Iulia, de 1 Decembrie, în timp ce se intona imnul? Ce haiduc ești tu, bă, de ai făcut una ca asta? Ce român se dedă la așa ceva, să-și șteragă bocancii plini cu imală de însemnele naționale? În loc să fi huiduit, de ce nu v-ați dus, bă, să vă dați cu capul de zidurile cetății? Că la urma, urmei, nu l-ați huiduit, bă, pe Bolojan, ci imnul țării pe care vă lăudați că o iubiți. O iubiți pe dracu, bă, Jorjele.
Eu în locul ălora care v-au păzit la Alba Iulia, v-aș fi băgat pe toți într-un țarc și v-aș fi dat amenzi până v-ar fi ieșit pe nas huiduielile alea. Și v-aș fi uitat acolo, până v-ar fi venit mintea la cap.
