Am văzut că nu ai postat vineri, nu mi-am făcut griji, pentru că m-am gândit că erai prea prins cu îndeplinirea planului la asfaltări, cu zăpada pe Muntele Mic, cu spitalul și demiterea Alinei Stancovici, cu Vio Bașag care, mamă, măiculița mea, v-a tras-o când v-o fost lumea mai dragă. În concluzie, nu mi-am făcut griji. Sâmbătă, nici nu m-am dat jos din pat până nu am intrat pe pagina de Facebook ta și a Consiliului Județean, convins că voi găsi un mesaj cu toate ingredientele de sezon: crenguțe de salcie, ouă roșii, pardon, galbene, să nu creadă enoriași că te-ai dat cu Mocio și Hurduzeu, cozonac, mieluț, vin de casă. Cum se urează la noi în popor. Nimic. Și iar mi-am zis, o fi prea de dimineață, nu s-a trezit prezidentul, mai lenevește, c-o fi prea obosit după o săptămână plină cu de toate. Pe la prânz, am verificat din nou. Nimic. Seara, la fel. Și mi-am zis: „bă, nu se poate, ceva, ceva s-a întâmplat.” M-am uitat și duminică, în ziua de Florii la unii, și de Paști la alții. Ba, chiar și luni, a doua zi de Paști, că mi-am zis: „o fi uitat săracul de sărbătorile astea, că se mai întâmplă când ai atâtea și atâtea pe cap.”
Bă, Romi, tu chiar ai uitat să postezi mesajele? Cum? Nici alții nu au postat? Ce ai tu cu alții? Că tu ești prezidentul nostru, nu ăia. Tu ar trebui să fii un exemplu pentru noi toți, și la locul de muncă, și la petrecerile la care te duci, și la munte ori la mare, în concediu sau în parcări, în magazine și pe stradă. Trebuie să fii un model. Un idol pentru cei care te-au votat. Dar pe tine te-a durut la bască. Hai, nu de mine, ci de ăia care îți tot dau like-uri și te share-uiesc toată ziua. Înțeleg și că nu le ai cu scrisul ori că ai uitat că a fost Paștele nemților și ungurilor și Floriile românilor și sârbilor, dar, bă, puiucule, ai o armată de consilieri pe lângă tine? Ăia ce-au păzit? Ei ar fi trebuit să te tragă de mânecă să-ți amintească sau să fi scris mesajele în locul lu’ tălică. Că de aia îi plătești, să te consilieze, nicidecum să facă ceva la ridiche.
Vezi că duminică e Paștele nostru. Poate uiți din nou, că mă supăr rău de tot pe tine. Ce dacă mă supăr? Ai dreptate, puiucule, mă supăr, nu mă supăr ori te învăț să faci cum e bine să stai și tu în rând cu lumea, tu tot ce vrei o să faci.