Un adevărat cavaler medieval, pe stil nou, ce luptă pentru cinste, corectitudine, adevăr și dreptate și nu oricum, ci în cel mai filosofic mod: „Există două tipuri de șpăgi. De supraviețuire și de îmbogățire. Din punctul nostru de vedere, treaba a fost de supraviețuire.” Așa este, la fel cum există și două tipuri de bărbați: cei care au curajul să recunoască în fața nevestelor că au călcat strâmb și cei care nu au nimic în pantaloni.
La ceasul la care chibiții din Trivale se pregăteau să salute victoria favoriților în fața CFR-ului lui Dan Petrescu, vicepremierul României se chinuia să ne arate cât de penibil putea fi. Poate că nu este așa în fiecare zi, dar aseară a fost. Aproape o oră s-a scremut să ne explice cum funcționau lucrurile în România de acum 20 de ani și cât de oropsit a fost dânsul în toți acei ani. Despre afacerile colegei de apartament cu primăriile liberale, via Beau Le Jean, n-a amintit nimic, că doar n-o fi atât de prost să o facă. La un moment dat a încercat să repete scena cu „Dragă Stolo”, dar ca un făcut, a rămas doar cu nodul din gât, lacrimile refuzau să-i curgă în direct.
Penibil, pentru că alesese varianta șpăgii de supraviețuire din dragoste pentru prosperitatea României, pentru a noastră, a tuturora și pentru alte chestii nobile, nicidecum pentru binele personal ori să-i închidă gura ăleia de la ANAF. Și la urma, urmei chiar să fi fost așa, la umbra acelei șpăgi (pentru el, un mizilic de 2000 de euro pe lună), domnul Dragoș își putea face făcutele în firma pe care o administra, și, de ce nu? să se dedea la acte evaziune fiscală căci, nu-i așa? avea spatele asigurat cu controale de formă sau chiar deloc. Mai mult de atât, opt ani a tăcut ca ăla în cucuruz. Nu s-a plâns nici în stânga, nici în dreapta că plătea un om de la Fisc doar ca să-i meargă lui bine. L-a durut în cur de sutele, sau poate miile, de patroni, care și-au închis afacerile pentru că nu avusese norocul lui să dea șpaga de supraviețuire.
În loc să-și fi turnat de la început cenușă în cap, sau să-și fi scurtat la cinci minute discursul cu demisia, Anastasiu a încercat să ne convingă cât de integru era el, chiar și atunci când o mituia, cu șpagă de supraviețuire, pe cocoana de la ANAF. Chestia o fi ținut la ai lui, inclusiv la Zâmbărici și Beau Le Jean, nu și la cei pe care îi ia drept proști. Că vorba lu’ Piedone, uns cu toate alifiile, tras și el pe dreapta în parcarea de la Guvern: „Nu vă prinde rolul de fecioară. Himenul dumneavoastră moral s-a rupt de mai bine de 8 ani, iar fetele mari nu se mai poartă, mai ales în politică și afaceri.”
