Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul, ajuns în București prin transfer electoral, era intrigat de faptul că alde Cholo covrigarul-șef din Buzău, nea Nicu Ciucă, eroul nostru național și internațional, Șică Mandolină și toți ceilalți sfinți de dinaintea lui, n-avuseseră altă treabă decât să stabilească punți între zilele libere. Adică, dacă între Crăciun și weekend se interpunea o zi lucrătoare, în mărinimia sa neprețuită, Guvernul, oricare ar fi fost el, decreta ziua aia ca pe una de odihnă sau de distracție. În felul acesta, se umpluse calendarul de punți, precum granița româno-moldoveană de poduri de flori. Vorba lu’ Cholo: „Lasă-i, bre, să se distreze, să simtă că e sărbătoare, și pe noi că suntem lângă ei. Fii băiet deștept, nea Nicule, că ce avem de pierdut, ci dinpotrivă.” Și toată lumea era fericită, că tot se mai găsea ceva de ronțăit prin casă ori de dat pe gât. „Mulțumim, don, Cholo, mulțumim matale și partidului lu’ tălică care e la putere și se gândește și la noi.”, rosteau ei în cor, angajându-se solemn că vor munci și vor lupta, țara o vor înălța pe noi culmi de tra-la-la, tra-la-la.
Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul a tunat și a bătut cu pumnul în masă de s-au speriat până și Scaraoțchi și ai lui de la cazanul cu smoală. De anul ăsta, gata cu milogeala. Cu poveștile de adormit copiii de țâță, alea cu recuperarea zilei acordată cu nonșalanță de Guvern. Prea multe punți, prea multă distracție și voie bună care apasă umerii fragili ai deficitului bugetar. Să începem anul muncind chiar de astăzi, 5 ianuarie. Ce dacă mâine și poimâine urmează alte două zile libere. Astăzi, la muncă, pentru țară și popor și al nostru viitor. Ar fi grăit prorocul. Și turma l-a urmat. Mai greu, mai somnoroasă, mai nu știu cum, dar i-a urmat îndemnul. O zi în care s-a făcut inventarul piftiilor, caltaboșilor, cozonacilor și a sticlelor cu șampanie consumate în noaptea dintre ani, dar și al colindătorilor ce le-au trecut pragul cu capra, cu sorcova, cu ursu, cu buhaiu, cu Irodul. Mă rog, fiecare cu ce a găsit pe acasă. O zi, din meniul căreia nu putea să lipsească masa comună, ca între colegii de birou, păhărelul cu vin că, deh, așa e la început de an și ții cu tot dinadinsul să promovezi tradiția și datina străbună.
Și uite așa, Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul a mai bifat un succes în lupta cu lenea, iar bugetarii au salvat o zi pe care ar fi trebuit să o recupereze într-un weekend. Una peste alta zero reclamații, zero rezultate, în afară de tradiționalele înjurături populare cu strigături.
