Până la urmă n-a venit nici Păunașul codrilor, nici Țugulea taichii, nici Prâslea cu ionatanele lui de aur, ci Bolojan. Ilie Bolojan, omul în care liberalii vedeau salvatorul partidului, dar și al țării în fața ciumei roții, a suveraniștilor și șoșoacelor. Bolojan însoțit de Rareș Bogdan, cel care e dispus să lingă pe oricare dintre cei care îi sunt stăpâni. Au venit pe o rută ocolitoare (n-au mai găsit bilete la business class) fără calul înaripat,, pe jos, prăfuiți, însetați, vai mama lor, abia respirând, cu saturația aproape de valorile critice care te bagă în reanimare. „Atâta s-a putut, copiii mei. Altădată, adică peste patru ani, vorba cuiva, va fi mai bine și pentru noi, că poate vom câștiga, dacă nu cumva între timp ne vom împrăștia ca potârnichile, care pe la PSD, care pe la AUR, SOS și SOS. Nimic, însă nu este pierdut, cu ortacii din USR facem un guvern de dreapta în curtea școlii, să ne bucurăm și noi de sărbătorile creștinești. Fir-ar mama ei a dracului de viață!”
Da, fir-ar mama ei a dracului de viață, când n-ai noroc, n-ai. Însă nu toți se pot plânge de așa ceva. Mă gândesc la ăia care seara s-au culcat ca orice oameni normali ce merg la vot, la lucru, la shoping și la party, iar dimineața s-au trezit parlamentari. Fără să facă o zi de politică în viața lor. Fără să-i vadă cineva în campanie, să promită salarii și pensii mai mari, autostrăzi, piste de biciclete, urși mai prietenoși. Fără nimic din toate astea, stând toată ziua pe Tik Tok, cu ochii, like-urile și share-urile la mesajele lui Călin file de poveste, dar inspirați că, în urmă cu două, trei luni, s-au înscris în POT. Partidul oamenilor tineri. Sigur, nu toți sunt tineri, dar ce mai contează, vor fi parlamentari doar pentru că și-au zis, atunci când li s-a propus: „Bă, n-am nimic de pierdut dacă mă trec și eu pe listă.”
Și acum jubilează și sunt fericiți că nu au ascultat de cei care îi dojeneau cândva: „Mai lasă, bă Tik Tok-ul ăla și du și tu gunoiul, fă cumpărături și dă cu aspiratorul.” Unii s-au conformat și cu ce s-au ales?
