Bine, în emisiunea aia, matale ai spus multe și bune, despre Oțelu Roșu, despre viața de partid, despre investitori și locurile de muncă, despre străzile asfaltate, despre TIR-urile care traversează orașul de la Ohaba până la Cireșa, și câte și mai câte realizări din ultimul mandat, însă un lucru mi-a plăcut în mod deosebit. Acela că doamna Marieta, adică soția, nu va candida sub nicio formă în alegerile locale de anul viitor. Am răsuflat ușurat și mi-am zis: „uită-te, domnule, un om cu judecată, care știe cu ce se mănâncă politica.”. În felul acesta ai pus capăt bârfelor, cu siguranță scornite de liberali, referitoare la faptul că matale candidezi fie la parlamentare, fie la Consiliul județean, iar pe soție o lași să candideze la primărie. Răi oameni, don Luca, răi din cale afară. Nu mai știu ce să inventeze, că doar, doar, doar îi votează lumea pe ei.
Eu sunt convins, don Luca, că nici prin cap nu ți-a trecut una ca asta că, vorba aia, matale și familia aveți din ce trăi. Ați trudit precum furnicuțele toată viața și aveți pus de-o parte pentru două, trei generații de acum încolo. Așa că, de ce să pleci la București, să stai departe de casă, de prietenii dragi, de Scorileț, de colegii din partid , de alegători? Pe de altă parte, Oțelu Roșu e, din punct de vedere organizatoric, o Unitate Administrativ Teritorială, nicidecum monarhie, că numai acolo se predă ștafeta puterii în familie. Cum să te gândești la una ca asta? Ce să le fi spus oțelarilor: „fraților, eu vreau să las moștenire primăria soției mele că așa e moda în ziua de astăzi.” Cum să faci una ca asta, că trăim pe Valea Bistrei și nu în Vasluiul lu’ nea Mitică Buzatu.
Dar nici în cazul monarhiei transmiterea asta nu se face de capul ei, de la bărbat la nevastă cum se întâmplă în UAT-eurile noastre (vezi cazurile de la Teregova, cu nea Marius, de la Pojejena ori de la Socol.) Că tot vorbim de Teregova, nea Marius vrea să stabilească o premieră la alegerile din 2024, nevasta primăriță la Teregova, el primar la Caransebeș în același timp. Îți stă mintea-n loc, nu alta. De asta zic, nu te poți pune cu el. El trăiește în regatul… pardon, în lumea lui cu pitici, știi matale de care. Visează cai verzi pe pereți, sperând să-i convingă pe caransebeșeni să-l voteze: „bă, eu mi-s născut la oraș și am casă acolo. Îmi fac și mutație, numa’ să mă alegeți, să vă fac fericiți. Întrebați-i pe ăia care s-au născut cu mine în aceeași zi și o să vă confirme că așa e. Dacă nu ați știut, moșii mei au vândut mere și răchie în piața, la gugulani, înainte de a ajunge Vela primar, până o venit un șef mare și i-o zogonit de acolo, trimițându-i să vândă pe marginea drumului.”
Lasă-l, don Luca în biata lui. Nu te lua după el că ajungi la sapă de lemn. Și, încă o dată, bravo pentru hotărârea de a nu o lăsa pe doamna Marieta să candideze. Că dacă candidează și câștigă, adio miros de sarme și friptură în casa lu’ matale! Asta vrei?
