Acu’, la divorțul de PNL, Lumi și-a personalizat CV-ul cu o nouă faptă demnă de toată isprava. În paranteză fiind spus, a fost și meritul lui nea Romi care a văzut în ea un fel de Ecaterina Teodoroiu în tranșeele tranziției. Judecătorul cel rău (deci, nu numai procurorii și ziariștii sunt răi, să fim bine înțeleși) i-a recomandat 30 de zile de carantină la căsuța cu zăbrele. A, nu, nu la căsuța de la Crivaia, și nici la ailaltă de la Timișoara, ci la cea situată pe Al. Ioan Cuza, din Reșița, peste drum de fostul liceu al CSR-ului. Unii zic că e vorba doar de câteva zile, până când judecătorii din Timișoara vor constata că la mijloc e vorba de o neînțelegere legată de reținerea sa pentru 30 de zile. În schimb, alții, la fel de răi ca și cei mai sus enunțați, sunt convinși că bulăul de la poliție, că despre el vorbim, bată-l norocul să-l bată, e ultimul popas înainte ca duba să purceadă la drum spre Popa Șapcă pe ritmuri de hip-hop.
Măi Lumi, fata tatii, cine te-o fi pus să te legi la cap fără să te doară? Cred că numai Satana te-o îmboldit cu vorbele lui mieroase: „Du-te fato, du-te. Vezi că pierzi trenul, ce mai aștepți?” Te-o mâncat undeva, Doamne iartă-mă, că-ți spun așa în postul mare al Crăciunului. Nu puteai să stai liniștită în banca ta când ai văzut că politica nu e de tine? Să fi zis ho când tot te chemau ăștia ba pe la DNA, ba pe la DIICOT? Să te fi retras undeva într-un loc liniștit. A, nu la mânăstire, la țară, fata mea, să te fi apucat de agricultură. Să fi pus în pământ ba o ceapă sau un usturoi, ba un pătrunjel și un mărar ori o țelină sau un morcov, că ai văzut ce gust dă morcovul tînăr la zupa de găină bătrână. Vara mai pliveai o buruiană de pe straturile cu legume, mai ciupileai de pene o puicăhiță din coteț, te mai odihneai la umbra nucului la un suc natural de zmeură culeasă cu mânuța ta din grădină. Toamna mai un bulion și o murătură, o dulceață de prune și o zacuscă, iar iarna mai croșetai la un ciorap de lână sau un flanel, mai completai un rebus, mai un șeptic jucat cu vecina. Altfel ar fi trecut ziua, nu ai fi avut timp să te plictisești. Ai fi socializat cu oameni din toată lumea, ai fi făcut schimb de idei și de rețete și câte și mai câte.
Ei, câte n-ai fi avut de făcut, Lumi dragă! Că așa face o femeie care are grijă de casă. Dar așa, la căsuța cu zăbrele timpul trece chinuitor de greu. Astea 30 de zile o să ți se pară o veșnicie. Să nu mai vorbim de restul. Și pentru ce toate astea, Lumi, pentru ce? Nu trebuie să-mi spui acuma, că ai prea multe pe cap. Facem un interviu, da? Pe când? Asta nu știu să-ți spun. Depinde de nenea judecătorul ăla rău care nu te lasă să-ți tihnească caltaboșul, cârnatul și sarmaua de Crăciun.
