Uite, nu mai departe de aseară. Aseară la conferința de presă. Câtă răbdare la dânsul, că a durat cam cât toate conferințele ținute la un loc de Iohannis în două mandate, câtă bunăvoință în a răspunde la cât mai multe întrebări, câtă eleganță și acuratețe în fiecare răspuns dar, mai ales câtă disponibilitate în a lămuri lucrurile. Un maestru al cuvântului, Gogule. Un politician rafinat, cum rar mi-a fost să văd în toți acești ani.
Cum, a fost urât din partea dânsului că i-a interzis lui Ovidiu Vanghelie, ziaristul care, cică, l-ar fi atins cu oarece înjurii, să mai participe la conferințele pe care le va organiza la Cotroceni până la sfârșitul mandatului? Da, bă, Gogule, ai și tu dreptate că, nah, n-ar fi trebuit să-i spună chiar așa: „bă, gata, de azi înainte să nu mai vii la Cotroceni”, de parcă palatul ăsta e al lui personal și nu un bun al poporului. Poate o fi fost și el obosit după o zi lungă și grea și când ești obosit, știi cum este. Poate o fi mâncat ceva ce l-o deranjat la burtă, că ai văzut și tu cum se tot foia pe scaun.
Dar, pe de altă parte, Gogule, gândește-te că e și el om. Are și el suflet, copii, care mâine, poimâine o să-l întrebe: „Tată, ce au ăștia, domnule, de râd toată ziua de tine?” Și el ce să le răspundă? Că se zbate zi de zi, ceas de ceas ca nouă să ne meargă bine, să ne crească PIB-ul, producția de cereale la hectar, să scadă deficitul bugetar, prețurile și TVA, în timp ce ziariștii văd în el fraierul de serviciu ori de câte ori apare în public? Păi e corect, Gogule, ca, vorba lu’ tata bătrân, să dai cu biciul tot în boul ăla care trage? Pe bune, s-o fi săturat și dânsul să fie calul lor de bătaie. E drept, ca actor ar fi putut juca în filmele alea mute, cu Chaplin, dar Cotroceniul nu e film.
Ai dreptate, Gogule, Nicușoru nostru nu va ajunge ca Macron, cât e lumea și pământul. Poa’ să facă tumbe, poa’ să-și angajeze cei mai buni influenceri, poa’ să facă orice și tot nu va ajunge ca Emma, dar pentru asta nu putem să-i dăm în cap, să ne dezicem de el. Își place, nu-ți place, e de-al nostru, Gogule, noi l-am vrut, noi l-am votat, mânca-l-ar tata de hazliu ce e el.
