Grea întrebare: A dat cu banul, dar banul, perfid, a căzut mereu în dungă. Să tragă bilețele? Și ce ar fi rezolvat cu asta? Că tot s-ar fi supărat unii, alții. Era ca un leu în cușcă, ca un școler scos la tablă să rezolve un exercițiu cu permutări, aranjamente și combinări. Și după trei zile și trei nopți de chin, chestii, socoteli, l-a năpădit somnul și a adormit, precum un puiuc pe care îl leagănă mămuca pe picioare, cântându-i: „Nani, nani, puiu’ mamii…” Și de la atâta legănat, în vis i-a apărut Cuvioasa Parascheva, care se învoise să părăsească pentru câteva ore racla, să-și mai dezmorțească sfintele moaște. Și cum l-a văzut, sfânta și-a dat seama imediat că într-nsul există suferință, bunăvoință, dar și neputință.
– Cum te numești, fiule? l-a întrebat Cuvioasa Parascheva.
El a recunoscut-o din prima, din imaginile prezentate la televizor și s-a bucurat că Dumnezeu i-a scos-o în cale:
– Romică fără Frică, mi-e numele!
Introducerea fiind făcută, iar emoțiile consumate, Sfânta și-ar fi plimbat mâna deasupra lui, (un fel de ritual pe bază de scanare spirituală) apoi i-ar fi grăit cam așa. Adică aproximativ.
– Romică fără Frică, (aici Sfânta a făcut o pauză să-și tragă sufletul) eu știu ce te macină de trei zile și de trei nopți și îți înțeleg zbaterea. Mă uit și parcă văd în tine povestea puiului de prepeliță, scrisă de Al. Brătescu-Voinești. Să nu-mi spui că n-ai ai citit-o în copilărie că mă supăr. Ești ca și prepelița mamă care și-ar fi luat zborul să-și salveze de la îngheț puii, pentru că venea iarna dar, și care n-ar mai fi plecat de dragul puiului rănit. Așa și tu, dezorientat complet după ce se rupse lanțul de iubire dintre tine și ortacii tăi.
– Ce bine le zici, Cuvioaso! Nu știu de unde le scoți, dar eu mă simt întocmai, răvășit pe dinăuntrul ființei mele.
– Dacă nici eu nu le am pe astea, atunci cine, puiucule? Acuma ascultă-mă cu atenție ce-ți spun.
– Te ascult Cuvioaso, te ascult.
– Ca să-ți meargă bine, ia-ți un nume de scenă. De exemplu, Marele Mucenic AURică. O să te înjure unii, care încă nu știu cât e de curvă politica, și o să te laude alții. Nu contează că ești sau nu cu doctrina noului stăpân, important e să-ți meargă ție bine. Să te poți lupta în continuare precum Greuceanu, Făt Frumos, Dan Căpitan de plai și Rambo I și III. Fă așa și o să-ți meargă bine.
Zicând vorbele astea, Sfânta Cuvioasa Parascheva s-a înălțat la ceruri, pentru că expirase timpul pe care îl luase pentru învoire. Puiuc, alias Romică, s-a deșteptat brusc, transpirat, tot tremurând și cu gândul la vorbele Cuvioasei: „Ce-o fi vrut să spună cu schimbarea numelui? Ce-o fi vrut?” După o zi de meditație, s-a prins: „Gata, mă duc la AUR. Îmi schimb și nume, și partid, și tot, numa’ să mă pună pe listele lui.” Apoi l-a sunat pe Jorjelu, cu care făcuse schimb de numere de telefoane în timp ce coborau din avionul de București. „Don Simion, așteaptă-mă că vin!” După alte două ore de meditație, a la Grig Bivolaru, l-a ajuns din urmă remușcările și l-a sunat pe Orban să-l întrebe dacă nu are un loc eligibil pe listele de la Caraș-Severin. „Și povestea cu Jorjelu și AURică cum rămâne?” l-a întrebat Ludovic, prietenul lui Hadrian. „Aia nu se pune, a fost doar în vis”
UPDATE: Romi, sper să nu te prindă din nou somnul și să te schimbi până deseară încă de două ori, că și așa ne-ai zăpăcit de tot!