Pe dracu. Dacă ar fi așa cum spun unii, chiar am avea o problemă la nivel de guvernare. Și nu doar acolo. Ca să mă explic mai bine, de cât timp nu ați mai văzut un protest sindical serios? Nu cu mii, ci doar cu câteva sute de oameni ieșiți în stradă? Îi lăsăm pe ăștia cu legea salarizării. Vă mai amintiți de ultima grevă la CFR, din metalurgie ori minerit? Măcar una japoneză, fără întreruperea activității. Sau aveți impresia că la CFR totul merge strună?
Înainte vreme, sindicaliștii erau una, două în stradă. Pichetau prefecturile, guvernul, alte instituții ale statului. Blocau drumurile, podurile, chemau la ordine directorii, prefecții și miniștrii. Era la modă greva foamei, în piața publică, în fața ministerelor. Ați mai auzit de așa ceva în ultimii 10-15 ani? Ați mai văzut un lider de cartel sau bloc sindical să vină la televizor să-și arate nemulțumirea? Să amenințe printre dinți? Dacă nu, înseamnă că a crescut nivelul de trai (al lu’ Bogdan Hosu, Dumitru Costin, sigur) și toată lumea e mulțumită. Și atunci, de ce spun unii că în România se trăiește prost, dacă nimic din toate astea nu se mai întâmplă? Doar să se afle în treabă?
Mai un exemplu. Odată cu Paștele, pe român îl apucă pofta de viață. Dar ce poftă, domnule! Viața la țară e lapte și miere. Bunăoară, nu se termină bine o sărbătoare, Rusaliile, de exemplu, că o alta stă să înceapă. La o săptămână și un pic de la Duminica tuturor sfinților, vine sărbătoarea Sfinților Apostoli Pavel și Petru. Apoi, Sf. Ilie, Sf Maria (chiar de două ori!) și alți sfinți și sfinte din calendar. Tot la al doilea sat e rugă, lăutari, goști, petrecere, joc și voie bună. Și bani. Bani de la primării, de unde altundeva? Primarii nu mai prididesc cu fala pe Facebook. De fapt, pentru mulți dintre ei petrecerile astea reprezintă singura realizare din mandatul de patru ani. La urma-urmei, ce-ți mai trebuie apă, canalizare, ulițe asfaltate, dacă la rugă îți cântă Irimică, Stana Stepanescu, Andreea Chisăliță?
Să nu mai vorbim de oraș unde, în bunul obicei românesc, a apărut și tradiționala rugă, justificată prin aceea că asta chiar s-a ținut și în urmă cu o sută de ani, pe vremea în care orașul era doar comună. Și unde rugă nu e, (ori pe lângă rugă) primarii au inventat Zilele Orașului. Cu lăutari, tarabe, păpuși gonflabile, mici, bere, grătare și bomboane pe băț. Ce mai, trei zile și trei nopți (alții o lungesc la patru), ca la bâlci. Colac peste pupăză, au apărut și festivalurile. Cu invitați care mai de care mai renumiți, lumini, lasere, dezmăț, cocaină, marijuana. Mă rog, fiecare după buzunarul său.
Iar între două nedei, festivaluri și alte sindrofii de acest gen, fuga la Marea Egee, Marea Marmara, Mediterana, Adriatica, ocean. Că de aia e vară și liber la distracție! Cu atâtea tentații în jurul nostru, cine mai are timp de greve, mitinguri, drumuri blocate?
