După cum zic unii, în urmă cu câteva seri, pe președintele nostru interimar l-a sunat cineva mare de tot de la Paris. L-a sunat pe linia directă. În franceză, bineînțeles. I-a zis: „Bonsoir, Monsieur le president Elie”. Chiar dacă accentul ăluia a fost unul cât se poate de nazal, ca la orice francez ce se respectă, președintele nostru interimar a înțeles imediat despre ce era vorba și i-a răspuns în franceza de baltă studiată în liceu: „Bonne nuit, musiu!”
Și ăla, ăla mare de la Paris, nu l-a sunat de flori de măr, ci a bătut niște apropouri legate de organigrama interimară a instituției: cum stă cu Ordonanța „Trenuleț”, dacă mai e vreun loc de bugetar, disponibil, cum stă cu consilierii onorifici. Că ar cunoaște el pe unul bun de tot, frecangiu de mentă în lipsa unui job stabil și căruia i s-ar potrivi de minune un post de coordonare și monitorizare a implementării parteneriatelor strategice ale României. Mai pe românește, să-i găsească și lui un loc de muncă. Nu contează că e pe o perioadă scurtă. Important e să intre în sistem, după care se va descurca el într-un fel sau altul.
„Monsieur, aidez-moi, s’il vous plaît.” Aidez-moi, în sensul de a-i găsi ăluia un loc de muncă. Când a auzit una ca asta, președintele nostru interimar n-a stat mult pe gânduri, a luat poziția de drepți, pocnind călcâile militărește: „Bien sur monsieur, biensure. Se face!” Că, vorba aia, România are nevoie de specialiști în coordonări și monitorizări ca de aer.
Și uite așa, începând din dimineața asta, Cioloș e la Cotroceni. În mod normal, astăzi, în prima lui zi de muncă, ar trebui să continue cu frecatul ăla. A mentei, bien sur, Că apt de lucru va fi doar după ce își va face analizele de sânge, de urină și din scaun, va trece pe la Medicina Muncii și va primi avizul favorabil al inspectorilor de protecția muncii.
Angajarea lui Daci Cioloș pică la țanc pentru oamenii lui Cholo de la Buzău, care de acum au un motiv beton de a-i face campanie și de a-l vota pe Victoraș Ponta. Același motiv și pentru liberalii care se vor alătura camarazilor ce nu au fost de la bun început de acord cu candidatura lui Crin. Că nici unii, nici alții nu l-au vrut, cândva, premier pe Cioloș. Dar nici el pe ei. Poate nici Elie Bolojan nu l-ar fi vrut, dar când te sună cineva de la Paris, cineva mare de tot, și îți spune: Monsieur, aidez-moi, s’il vous plaît…
